Protagonistul romanului, suferind de pe urma unei copilării negre, ceţoase, birocratice şi abstracte şi trăind în atmosfera grea de deziluzii a Spaniei postbelice, se dedică unei investigări sistematice a ceea ce el numeşte „conţinutul fericirii”. Dar, aşa cum precizează Felix de Azua în unul dintre numeroasele sale interviuri, această căutare, ca orice luptă pentru o cauză unică, nu poate conduce decât în infern sau, în cazul de faţă, la ruina fizică şi psihică.
„Azua este unul dintre puţinii scriitori contemporani capabili să abordeze, cu egală măiestrie, toate genurile literare; operele sale se caracterizează prin umorul coroziv şi subtilitatea analizei motivaţiilor psihologice şi emoţionale care determină acşiunile personajelor.” (Lateral)
Leave a Reply