„Ea a plecat, mândră şi clădită pe tăcere, lăsându-mă să ling sarea celui mai întunecat triumf al meu. Trebuia să rămână sau trebuia s-o strig să se întoarcă, să-mi scormonească gunoaiele din suflet. N-o să se termine cu bine, ai să vezi, fiindcă ea vine, îmi bea ochii, se duce şi eu cânt : <Întoarce-te ca să pornim împreună spre noaptea-n care ninge la Ierusalim>. Ed, ai înţeles bine, numai Asta Dragomirescu poate şterge cu o cârpă noaptea revărsată pe fereastra la care stau privind în hăul unei alte nopţi pe care n-o pot umple cu sărbătoare.”
FĂNUŞ NEAGU
De acelaşi autor
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply