Premiul Nobel pentru Literatură, 1975
“pentru poetica sa distinctivă, cu mare sensitivitate artistică, interpretează valorile umane sub semnul imaginii şi a vieţii lipsite de iluzii”
Deşi contemporan cu noi, laureatul Premiului Nobel pentru literatură Eugenio Montale este deja un clasic şi o figură definitorie poate nu atât a poeziei europene a secolului XX, cât a secolului însuşi. Antologia Poesie/Poezii acoperă întreaga creaţie a poetului, întinsă pe mai mult de şase decenii, urmărind cronologic o operă caracterizată printr-o neîntreruptă tensiune a gândirii care se exprimă în imagini fulgurante: într-adevăr, după Dante, Montale este poate poetul italian care a îmbinat desăvârşit maximum de concreteţe referenţială şi de limbaj cu maximum de abstracţiune metafizică. El nu este un reprezentant tipic al poeziei italiene din ultimul secol, el este un singular, care se situează deasupra curentelor, într-un dialog personal cu viaţa şi cultura, cerându-le amândurora, adesea zadarnic, să-şi decripteze sensurile. De aceea, deşi a avut o influenţă copleşitoare asupra generaţiei lui şi a celor de după el, poezia lui Montale nu a creat discipoli: interogaţiile lui izvorăsc din trăiri atât de autentice şi marcate personal, încât nu pot fi imitate sau translate. Cu toate acestea, citindu-i poezia, descoperi că ele te privesc direct şi se adresează frontal, simple şi puternice ca natura însăşi.
Leave a Reply