Aşa? Sunt un stricat, o căzătură? Mă azvârliţi acum, după ce pentru voi am făcut atâtea? După ce m-aţi exploatat, m-aţi torturat, m-aţi împins la ultima mizerie, nu mai sunt decât o otreapă de aruncat? Sunteţi nişte infame, infame… pentru Hortensia m-am certat cu bunul meu prieten, Anghel Demetriescu, pentru că eram gelos de trecutul ei, pentru că-mi închipuiam că a fost amantul ei. El de fapt mi-a făcut cunoştinţă cu ea. Nu-l mai puteam suferi, îl uram din toate puterile sufletului. M-am apropiat de ea la şcoala unde ea activa. I-am trimis scrisori, flori, eram pradă unei mari pasiuni care mă făcea să sufăr amarnic. Cu toată trivialitatea şi răutatea acestei femei, o iubesc aşa, încât sunt convins că fără amorul ei ar trebui să mor. Fără acest amor, viaţa n-ar mai avea nici un sens pentru mine. Sunt nenorocit, sunt adânc nenorocit, ştiu ce-mi rămâne de făcut!
Fragment
Leave a Reply