„Eşti un nimeni!“ Această imprecaţie se adresează, de regulă, unei persoane care e „cineva“. Probabil că mai des decât se spune, în România şi în limba română, despre cineva că e cineva. Fără pretenţii de rigoare antropologică, ceea ce se vede cu ochiul liber, la noi, e predilecţia către contestaţie – mai nou, pe Internet, către înjurătură –, deci o carte care se ocupă cu mecanismele celebrităţii şi maşinăria media trebuie să aibă în vedere „devenirea întru Nimeni“. Un „Nimeni“ este opusul lui „cineva“ la scară istorică, şi totuşi e o persoană care a fost numită cu insulta asta tocmai fiindcă a făcut ceva.
„În Cum să devii un Nimeni e vorba de branduri personale, statutul de vedetă, classic media, new media, aşa cum arată ele în România, în 2009. Am împănat cartea cu poveşti trăite pe propria piele, anecdote care sper să aibă o încărcătură de mici studii de caz. În businessul ăsta, lucrurile nu sunt de fapt nici cum se spune la şcoala de jurnalism, nici ca-n ziarele de scandal. Cred că publicul vrea să ştie cum arată dinăuntru.“ (Iulian Comănescu)
Leave a Reply