„În versurile sale, Emil Brumaru descrie, elogiaza şi glorifică un stil de viaţă abandonat şi aproape complet uitat de contemporani. Este vorba despre un «altădată» pentru a cărui reconstituire recurge la amintiri din copilărie, la vestigii păstrate în oraşelele de provincie, la cărţi şi, bineinţeles, la imaginaţie. La sfârşitul secolului XX, poetul trăieşte într-o lume preindustrială. Circulă cu diligenţa sau cu dirijabilul, ascultă muzică la gramofon, bea apă din cişmea, mănâncă dulceaţă de trandafiri, se îmbracă în haine de borangic. În locuinţa lui se găsesc obiecte pe care nu le mai vedem decât în casele bătrânilor: andrele, piuliţă, bile de fildeş, sticluţă cu lavandă, brici şi chiar un revolver de argint.” (Alex. Stefanescu)
De acelaşi autor
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply