Premiul Nobel pentru Literatură, 1981
„caracterizată printr-o perspectivă extrem de cuprinzătoare, printr-o bogăţie de idei şi printr-o remarcabilă forţă artistică“
Orbirea zugrăveşte o lume stranie, o lume a nebuniei, o pseudorealitate a unor psihopaţi, în care toate personajele suferă de o forma oarecare de demenţă, de la principalul protagonist, savantul Kien, a cărui evoluţie paranoică este urmarită până la deznodamântul tragic şi totodată – în reprezentarea lui proprie – eliberator, de la menajeră şi, ulterior, soţia sa, Therese, până la intendentul Pfaff, la piticul cocoşat Fischerle şi chiar la psihiatrul Kien, fratele savantului. Toţi poartă tare fizice, psihice şi spirituale care le reduc existenţa la o singură preocupare obsesivă, prin prisma căreia văd şi trăiesc totul. Kien este cărturarul închis în turnul de fildeş al imensei sale biblioteci de specialitate, intelectualul care nu înţelege să accepte vreo altă preocupare şi care nu vrea să jertfească nici o clipă în afara cercetărilor sale.
Leave a Reply