Societatea românească a resimţit o acută necesitate de modernizare şi democratizare după schimbările petrecute în 1989.
Alegerea unei teme de cercetare ştiinţifică având drept titlu „Tratatul de aderare la Uniunea Europeană – exigenţe în procesul integrării României” are la bază, atât actualitatea procesului complex în care se află angrenată România, de integrare în structurile euro-atlantice, cât şi necesitatea studierii aspectelor legate de construcţia europeană.
Nu în ultimul rând, se constată nevoia formării de specialişti în domeniul integrării europene, care să asigure prin profesionalism şi competenţă, saltul calitativ al societăţii româneşti comparativ cu standardele europene şi pentru care orice sursă de documentare nu poate fi decât binevenită.
Proiectul de cercetare ştiinţifică trebuie să plece de la contextul socio-politic postbelic în care apar premisele înfiinţării unor structuri şi instituţii europene de colaborare.
Trebuie avut în vedere faptul că, încă din cele mai vechi timpuri nevoia de organizare, precum şi interesele unor grupuri sau comunităţi umane au determinat o multitudine de construcţii statale sau suprastatale care au supravieţuit un timp mai scurt sau mai îndelungat.
Toate aceste mutaţii geo-politice au ca principal substrat factorul economic, iar Uniunea Europeană nu constituie decât un „răspuns” la modificările geo-politice ce au intervenit odată cu apariţia conceptului de „globalizare”, proiecţia unei forme de organizare politică a naţiunilor europene care să pună de comun acord principii fundamentale, să asigure pacea politică şi reconstrucţia economică, cooperarea naţiunilor şi convergenţa intereselor.
Dacă avem în vedere specificitatea marcantă a naţiunilor europene, o atare construcţie nu poate fi decât una extrem de laborioasă şi care trebuie să fie foarte atent prefigurată teoretic.
Tocmai din acest motiv, se impune analizarea instituţiei Uniunii Europene, organizarea şi mecanismele care fac posibilă funcţionarea acesteia, principiile care stau la baza înfiinţării, politicile şi strategiile comune, procesul de extindere, procedura şi criteriile de aderare.
De asemenea, proiectul de cercetare trebuie să urmărească, într-o succesiune logică, atât procesul prin care Uniunea Europeană a devenit o realitate concretă, cât şi procesul prin care România va deveni parte componentă a acesteia, care sunt avantajele şi dezavantajele aderării României la această structură, dar mai ales care sunt exigenţele pe care România trebuie să le satisfacă pentru a se putea integra pe deplin în mecanismul european.
Leave a Reply