Fostul preşedinte ceh Vaclav Havel a decedat la vârsta de 75 de ani, informează AFP. Acesta a decedat în somn, potrivit purtătoarei sale de cuvânt, Sabina Tancevova.
Câteva din cărţile sale:
Artizan al „Revoluţiei de catifea” anticomuniste din 1989 şi preşedinte al Cehoslovaciei, apoi al Cehiei din 1989 până în 2003, Havel s-a confruntat cu nenumărate probleme de sănătate în ultimii ani.
O pneumonie tratată în mod necorespunzător în închisoare, la începutul anilor ’80, şi un cancer pulmonar i-au dat multe bătăi de cap. În plus, acesta avea și probleme cardiace.
Vaclav Havel a fost una dintre cele mai apreciate voci ale dizidenţei anticomuniste din întreaga lume.
Fiul unor capitaliști bogați, Havel are de suferit de pe urma comunismului încă din adolescență. Nu îi este permis să facă studii universitare așă că merge la cursuri de seral. La vârsta de 15 ani își descoperă pasiunea pentru poezie. Scrierile sale sunt influențate de Kafka, chiar dacă operele acestuia erau interzise în acea vreme, informează Wikipedia.
După satisfacerea serviciului militar, lucrează ca mașinist la un teatru din Praga (Teatrul pe balustradă – Divadlo Na Zábradlí) si studiază arta dramatică prin corespondență. După lovitura de stat organizată și condusă de Moscova-din 1948 familia sa își pierde proprietățile și este considerată pro-Germană și că a colaborat cu ocupantul (acuzație formulată în ziarul comunist Rudé Právo din 23 februarie, 1989) și lui Havel i se ridică tot felul de obstacole dar face cursuri de liceu la seral și intră la Univesitatea Tehnică Cehă in (1957). Prima piesă reprezentată a fost Petrecerea din grădină (1963) iar cea mai cunoscută piesă a sa este Largo Desolato. În 1964 s-a căsătorit cu Olga Šplíchalová (1964–1996).
Lider al Revoluţiei de catifea
În 1968, anul Primăverii de la Praga, este dat afară de la teatru. Activismul său politic îl costă cinci ani de închisoare. Această dizidență a culminat în momentul publicării Cartei 77 un manifestpolitic, scris pentru a acuza arestare membrilor grupului de muzică psychedelică Plastic People of the Universe. Teoria sa politică cea mai articulată și mai onorată este cea a „Post-Totalitarianismului” (vezi: puterea celor fara de putere), un termen utilizat pentru a descrie viata socială și poltică după încheierea „minciunii comuniste”.
A fost un suporter pasionat al rezistenței nonviolente, teoretizată altădată de un celebru politician indian, Mahatma Gandhi. A fost unul dintre liderii Revoluției de Catifea din 1989 și devine președinte după primele alegeri libere. Pe 29 decembrie, 1989, fiind deja președinte al Forumului Civic, a fost ales președinte al primului Parlament liber.
Leave a Reply