„…Nu ştiţi cât m-a bucurat scrisoarea dvs. E destul de rar ca un scriitor să semene cu ceea ce crezi despre el citindu-i cartea. Dvs. semănaţi. Deoarece, şi e singurul punct asupra căruia nu sunt de acord cu dvs., nu sunteţi o ziaristă (oricât de talentată ar fi aceasta), ci un adevărat scriitor. N-aţi văzut cum v-a ieşit cartea? Ca un roman. Tehnicile foarte moderne (dacă vă face plăcere, le numim şi postmoderne, tot a devenit conceptul un fel de sac atotcuprinzător): notele în text, intervenţia auctorială, dezvăluirea progresivă a personajelor (în etape şi cu suspans), totul aparţine epicului de cea mai bună speţă. Doar că armele ficţionale sunt de data aceasta puse în slujba adevărului istoric şi a adevărului pur şi simplu. (…) Dvs. îl închipuiţi şi dibuiţi pe «Acarul (dvs.) Păun» exact ca pe un personaj de roman, fără a sacrifica nici ceea ce s-a petrecut cu adevărat, dimpotrivă, reclădiţi această teribilă realitate pe scheletul arhivelor, interogându-i sensurile şi reconstituind-o în cotidianul fricii, delaţiunii, demisiilor. Adică, spre deosebire de ceilalţi scriitori, nu vă e frică să vă apropiaţi de bogăţia epică a groaznicelor evenimente din a doua jumătate a veacului, nici să constataţi mutaţiile psihologice şi sociale produse de presiunea totalitară. Iată de ce demersul dvs. mi se pare exemplar. (…)“
Monica Lovinescu (din scrisoarea adresată autoarei, 10 martie 1996)
De acelaşi autor
Această dragoste care ne leagă
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply