Povestea pe care o spun aici se bazează pe amintirile mele din vremuri extrem de grele şi de tulburi. Am făcut tot posibilul să adun detaliile experienţelor mele şi să le consemnez cât mai exact şi cât îmi amintesc eu de bine, şi le sunt recunoscător tutror celor care m-au ajutat să mă concentrez şi mi-au corectat din când în când relatrea. E desigur imposibil ca doi oameni să vadă la fel un eveniment, şi ştiu că alţii vor avea de spus poveşti diferite de a mea. Dar, puse laolaltă, aceste poveşti colective vor compune împreună adevărul despre tragedia din Darfur.
Dedic acestă carte mamei mele, care în tinereţe a împiedicat o haită de lei să se apropie de vitele noastre timp de o zi, o noapte şi o dimineaţă, folosindu-se doar de puterea glasului şi de doua beţe lovite unul de altul. Iar puterea acestui glas mi-e atât de cunsocută. (Fragment)
Leave a Reply