Mark Winegardner – Răzbunarea Naşului

Este imposibil de trecut cu vederea imensa influenţă asupra literaturii de gen şi a cinematografiei a Naşului de Mario Puzo. Romanul său despre lumea secretă a crimei organizate a devenit un megabestseller. În Răzbunarea Naşului, romanul care se doreşte a reprezenta o încheiere pentru saga lui Mario Puzo, Mark Winegardner transpune influenţa familiei Corleone la cel mai înalt nivel: crima organizată intervine în politica naţională. În centrul atenţiei se află cinci personaje puternice: Michael Corleone, şeful celei mai puternice familii mafiote din America, fostul caporegime Nick Geraci, odinioară mâna dreaptă a lui Michael, căutat în egală măsură de familia Corleone, care-i doreşte moartea, cât şi de agenţii federali, ambiţiosul procuror general Daniel Brendan Shea, hotărât să-şi creeze reputaţia prin distrugerea capilor mafiei, Carlo Tramonti, il capo unui sindicat italian, urmărind să se răzbune pentru umilirea publică, şi Tom Hagen, un consigliere irlandez într-o lume de italieni, care încearcă să găsească un compromis aproape imposibil care să ferească mafia de represaliile autorităţilor. Coliziunea explozivă dintre aceste cinci personaje puternice culminează cu o tragedie de proporţii istorice, într-o poveste care se întinde de la Miami şi New Orleans, la Las Vegas şi Los Angeles,Washington D.C. şi New York. Dar adevărata măsură a talentului lui Winegardner este captarea realistă nu numai a personalităţilor uriaşe implicate în lupta pentru putere şi control, dar şi a vieţilor lor personale, varietatea plină de culoare de soţii şi fiice, părinţi şi prieteni care le înconjoară detaliile intime şi ţesătura care alcătuieşte universul de impulsuri contradictorii şi intenţii bune ale celei mai ciudate şi exotice instituţii familia. De acelaşi autor Întoarcerea...

Editura Univers Enciclopedic – Istoria artei

Este nevoie să edităm o Istorie a artei? Formula este atât de răspândită, cu acest titlu sau cu un titlu asemănător au fost publicate atât de multe volume încât intenţia unei astfel de întreprinderi pare să răspundă unei idei clare, dacă nu evidente: o abordare a artei în evoluţia ei istorică, sugerată de altfel de apropierea celor doi termeni, „istorie“ şi „artă“. Istoria artei ar putea fi pur istorică, dacă şi-ar limita (sau şi-ar extinde) ambiţia la a face o istorie a artiştilor sau a comanditarilor lor, adică a unor categorii sociale definite destul de precis. La fel, ar putea rămâne pură istorie, dacă ar lua în considerare totalitatea producţiei artistice sau ar căuta să integreze aceste categorii (artişti şi comanditari) într-o viziune globală a activităţii umane care aspiră la crearea operelor de artă. Or, scopul ei este tocmai acela de a surprinde, dincolo de aspiraţia spre artă, evoluţia artei însăşi, adică a ceea ce noi recunoaştem ca atare, iar acest demers presupune intervenţia unei judecăţi de valoare estetice. Această istorie a artei nu pretinde să se erijeze într-un corp doctrinar, ci vrea numai să propună o serie de studii, scrise de unii dintre cei mai buni specialişti ai timpului nostru, care surprind principalele etape ale evoluţiei...

Rupert Matthews – Enciclopedia paranormalului

O cercetare asupra forţelor inexplicabile care ne influenţează lumea. Oamenii de ştiinţă consideră că lumea în care trăim este un loc previzibil şi că toate fenomenele de pe Pământ au o explicaţie logică. Totuşi, sunt relatate foarte frecvent întâmplări ciudate şi aparent inexplicabile, care par să sfideze legile şi teoriile ştiinţifice. De asemenea, există persoane cu puteri neobişnuite, care depăşesc natura...