Noah Gordon – Diamantul Ierusalimului

„ O piatră sacră prin tradiţie, cu o istorie bogată – obiectul căutărilor unui om care străbate continente, religii şi epoci în căutarea ei. În vremuri de pericol, preţiosul diamant a fost luat din Templul lui Solomon şi ascuns. Câteva secole mai târziu, familia lui Harry Hopeman ajunge să fie parte din experienţa acestui nestemat ca moştenire a tradiţiei evreieşti. Dar Hopeman nu se află numai în căutarea diamantului, ci şi a propriei identităţi. PASIUNI, CONFLICTE, DESCOPERIRI ŞI AVENTURI Order Diamantul Ierusalimului Preţ @ RON29,98 Qty: Adauga in cosul de...

Elisabeth Blochmann – Corespondenţă 1918-1969

Acest schimb de scrisori, ce se întinde pe o jumătate de secol, a fost socotit – alături de corespondenţa purtată cu Jaspers – cea mai „filozofică” mărturie epistolară heideggeriană. Căci pagini întregi din acest volum vorbesc, retrospectiv, despre Fiinţă şi timp şi despre „imprudenţa” enormă a acestei...

Sorin Alexandrescu – Mircea Eliade, dinspre Portugalia

Această carte se referă la perioada trăită de Mircea Eliade în Portugalia, ca ataşat cultural, între 1941 şi...

Arthur Bloch – Legea lui Murphy

Legea lui Murphy n-a fost scrisă de Murphy, ci de altcineva pe care-l chema la fel.” E doar una dintre miile de afirmaţii hazoase incluse în acest îndreptar al contratimpului. Puţine cărţi au ştiut să surprindă mai bine absurdul cotidian, dereglările de care avem parte zilnic, paşii greşiţi pe care-i facem fiindcă aşa ne e scris. Textul lui Bloch are o armătură pretins ştiinţifică şi o tencuială de postulate, leme, principii, observaţii, omilii, amendamente şi corolare. Legile enunţate aici sunt un fel de teoretizare a pesimismului. O teoretizare parodică, hrănită din mulţimea de boacăne şi nereguli în faţa cărora oftăm, bombănim sau punem mâna pe topor. Şi mai e ceva. Citind cartea lui Bloch, avem uneori impresia că, printr-o neştiută telepatie, am contribuit la scrierea ei. Fiindcă ni s-a întâmplat şi nouă, nu-i aşa?, să suspinăm filozofic şi să conchidem blazat: „Cine sforăie cel mai tare adoarme primul.” Sau şi mai şi: “Inteligenţa artificială n-a câştigat nici o luptă în faţa prostiei...

Alan Alda – Să nu-ţi împăiezi niciodată câinele şi alte lucruri pe care le-am învăţat în viaţă

Să nu-ţi împăiezi niciodată câinele este povestea momentelor-cheie din existenţa lui, a evenimentelor care l-au construit pe Alan Alda cel de azi, începând cu moartea câinelui iubit, continuând cu efortul de a simţi compasiune pentru o mamă imprevizibila, sfârşind cu acceptarea tatălui său, Robert Alda, ca om şi ca...