Guillaume Prevost – Asasinul şi profetul

Ierusalim, anul şase după Iisus Hristos…legiunile romane pătrund în Oraşul Sfânt, în ciuda opoziţiei clericilor. La şapte zile după Paști, conducătorul fariseilor este ucis cu brutalitate. Între buzele sale este găsit un pergament ce anunţă o teribila pedeapsă divină împotriva poporului lui Israel. Câteva ore mai târziu…marele preot al Templului este şi el asasinat. Buzele sale moarte ascund continuarea profeţiei: venirea Salvatorului sau distrugerea totală. Tânărul filosof Philon din Alexandria…bun cunoscător al textelor sacre, porneşte în căutarea ucigaşului. Nu are la dispoziţie decât şapte zile pentru a împiedica seria de crime ce ar putea aduce sfârşitul istoriei… De acelaşi autor Camera...

Nicu Gavriluţă – Sociologia sportului. Teorii, metode, aplicaţii

Cum se explică faptul că sportul exercită astăzi o puternică fascinaţie? Care sunt mecanismele sociale ale succesului în sport? Cum pot fi interpretate efectele sociale generate de fenomenul sportiv? În ce măsură sportul se pretează unei analize sociologice? Volumul încearcă să răspundă la aceste întrebări şi să rezolve, totodată, problema absenţei unei analize de sociologia sportului din circuitul lucrărilor de specialitate din România. O lectură utilă atât pentru sociologii interesaţi de fenomenul sportiv, cât şi pentru studenţii şi profesorii de la facultăţile de educaţie fizică şi sport. De Nicu Gavriluţă Antropologie socială şi...

Desmond Morris – Maimuţa goală

Această carte clasică a zoologului Desmond Morris îşi merită locul alături de Originea speciilor a lui Darwin, prezentându-l pe Om nu ca pe un înger căzut, ci ca pe o maimuţă înălţată, care dovedeşte un simţ al umorului, o energie şi o imaginaţie remarcabile, dar care nu este altceva decât un animal aflat în pericolul de a uita de unde a plecat. Cu intuiţiile sale penetrante legate de istoria începuturilor Omului, de viaţa lui sexuală, de obiceiurile lui şi de legăturile sale uimitoare cu lumea animalelor, Maimuţa goală este o carte-jalon deopotrivă provocatoare, incitantă şi durabilă. Maimuţa goală s-a vândut în peste 20 milioane de exemplare în toată lumea şi a fost tradusă în aproape toate limbile cunoscute. O carte care n-ar trebui să-i scape nici unei fiinţe umane animale. De acelaşi autor...

Hanif Kureishi – Am ceva să-ţi spun

O privire retrospectivă de un umor spumos, pe alocuri noir, asupra anilor ’70–’80 şi a guvernării Thatcher, iată ce oferă romanul lui Hanif Kureishi. Sexul, cultura pop şi psihanaliza sunt printre panaceele propuse de autor. Iar eroul său, Jamal, psihanalist şi scriitor de succes, e un teoretician plin de haz şi de fraze memorabile, pus în umbră numai de celelalte personaje, şi ele la fel de spectaculoase. Miriam, sora lui Jamal, e o depresivă cu accese de violenţă care-şi găseşte liniştea în braţele lui Henry, director de teatru şi prieten al fratelui ei, şi el cu o istorie de familie hilară, menită să complice şi mai mult o relaţie deja controversată. Rafi, fiul adolescent al lui Jamal cu Josephine, are şi el probleme legate de despărţirea părinţilor săi, între care povestea de iubire pare totuşi să nu se fi sfârşit. Dar în scenă intră şi Ajita, frumoasa şi senzuala iubită din facultate a lui Jamal, care, molestată în tinereţe de propriul tată, e încă în căutarea unei căi de a se elibera de trecut. Un teatru pe alocuri funebru, cu scene de o mare intensitate psihologică şi un umor de situaţie şi de limbaj greu egalabile marchează acest roman gândit să ofere o imagine a Londrei din anii ’70 până...

Andra Matzal – Primul meu fum

Publicarea unei cărţi despre fumat în plin discurs al sănătăţii normativizate, în care Fumatul dăunează grav sănătăţii, Fumatul duce la impotenţă, Fumatul provoacă cancer pulmonar, care este letal etc., merge din capul locului în contratimp cu „pulsul vremii”. După ce a fost trimis în valuri, cerculeţe şi spirale pe toate canalele lumii „civilizate”, fumul iese din ce în ce mai greu şi mai rar în spaţiul public, fiind împins încet, dar sigur către periferii sau către sfera din ce în ce mai restrânsă a privatului. Timpul pentru literatura intoxicării a trecut şi el, deşi cantitatea de cerneală consumată în jurul fumatului a rămas relativ constantă. Dacă acum două sute de ani începeau poezia fumatului şi apologia „combustibililor” (de la nicotină, la opiu), la începutul secolului abia trecut pofta pentru fumat a fost cultivată în masă şi, potrivit istoricilor tutunului, doar religia consuma mai multă hârtie în diseminarea ei decât literatura construită în jurul fumatului şi-a subspeciilor lui. Încă o sută de ani mai târziu, şarpele îşi înghite coada şi toată literatura „oficială” a fumatului fie se medicalizează, fie se transformă în propagandă anti & derivatele ei, ghidurile de self-help în lupta cu „flagelul”. În contratimp, cu atât mai mult cu cât cele 28 de istorii personale al căror declanşator a fost tema Primul meu fum, sunt revizitări, de la distanţe mai mici sau mai mari, ale unui moment (de cele mai multe ori) fondator al propriilor mitologii. Şi cum, de cele mai multe ori primele fumuri ne ies prin nări sau pe gură (în cazuri mai serioase, unii spun că le-ar fi ieşit fum prin urechi) în timpul procesului de construire a ceea ce numim identitate – în adolescenţă, cu toate variabilele ei -, poveştile decupează cadre-cheie din laboratorale bografice ale autorilor. Rădăcinile adânci ale fumului, în vremea pe când era unul dintre mediatorii de bază dintre zei şi...