Elena Vlădăreanu – Spaţiu privat. Cu 33 de ilustraţii de Dan Perjovschi

De Gabriel Daliș “Spaţiu privat” este al patrulea volum de versuri al Elenei Vlădăreanu, una dintre cele mai cunoscute şi mai zgomotoase voci din generaţia tânără de scriitori. Placheta apărută la editura Cartea Românească beneficiază de 33 de ilustraţii care poartă semnătura lui Dan Perjovschi, de citate din cărţile de gastronomie ale lui James Oliver, din cataloagele Ikea 2008 şi 2009, dar şi de informaţii apărute în presa ultimilor ani, cazul lui Claudiu Crulic, de exemplu, fiind surprins în unul dintre poemele acestui recent volum de versuri, apărut la Cartea Românească. Ce are de-a face poezia cu gastronomia? Omul îşi mănâncă propria viaţă şi o digeră ca pe o mâncare a cărei primă formă o îmbrăcase un text. În “Spatiu privat”, poeta se pune în postura individului din mulţime care cunoaşte blazarea şi lipsa de nuanţe în a aborda pragmatic viaţa. E ca şi cum te-ai opri brusc pe un bulevard aglomerat şi ai începe să fotografiezi înălţimile clădirilor, primind împunsături din toate părţile. Pentru ca Elena Vlădăreanu nu se fereşte de contradicţii. În pofida locului comun, călduţ, ea preferă să reacţioneze direct, stabilindu-şi prin poezie un target de evaluare a cotidianului de care se jenează şi se simte străină, dar în prezenţa căruia se autodenunţă (proclamă?): “nu-mi place poezia./ nu-mi place carnea de porc./ nu sunt mulţumită de jobul meu/ de viaţa mea/ de iubitul meu./ nu am speranţă de viaţă/ nu am planuri de viitor/…/ nu dau doi bani pe viaţa mea./ şi în general nu îmi place/ şi nu-mi doresc nimic./ doar un spaţiu în care să ma aud/ cum inspir şi expir. atât.” Dezabuzarea vine din prea multă cunoaştere a lumii care viermuieşte şi se vaietă. Acest social îmbâcsit de bacterii şi boli, neajunsuri şi frustrare, devine pentru Elena Vlădăreanu un spaţiu al hidrocarburilor care devastează viaţa şi o îngroapă: “în fiecare casă există câte...

Traian Anghel – Programare Web pentru liceu

Programarea Web pentru liceu propune soluţii pentru dezvoltarea siturilor/aplicaţiilor Web moderne, utilizând XHTML şi CSS pentru crearea interfeţelor, PHP ca limbaj de programare pentru server şi MySQL ca sistem de gestiune a bazelor de date. Cele şase capitole conţin informaţii teoretice şi exemple de implementare pentru cei care doresc să-şi însuşească noţiunile de baza şi limbajele utilizate în programarea Web. Lucrarea poate fi folosită atât ca auxiliar didactic, cât şi ca manual, adresându se profesorilor de informatică şi tuturor elevilor interesaţi de programarea...

Roland Barthes – Plăcerea textului. Roland Barthes despre Roland Barthes. Lecţia

„Una dintre cărţile lui Roland Barthes, găsită într-un raft al bibliotecii judeţene din Braşov (Plăcerea textului), e plină de sublinieri arţăgoase şi mâzgâlituri ascuţite, admirative. Am identificat cel puţin trei tipuri de pastă de pix, prin urmare şi trei posibili «suspecţi». Primele pagini: pastă albastru închis, sublinieri ondulate şi fragmentate. La pagina 15, pasajul despre voinţa de desfătare a textului a fost mărginit în partea dreaptă cu o linie verticală, lângă care respectivul mâzgălitor (ori respectiva mâzgălitoare) a scris «Superb», cu litere subţiri, inşiruite una peste alta, ca pe treptele unei scări invizibile. Cuvintele «depăşeşte pălăvrăgeala», din mijlocul frazei, cred că i-au atras cel mai mult atenţia, din moment ce-au primit din belşug linii apăsate peste literele tipărite. La câteva pagini depărtare, acelaşi scris însă alt pix: albastru ceva mai închis, spre negru, cel puţin aşa mi se pare privind pagina la lumina becului. Acolo unde Barthes vorbea despre forma omenească a textului, aceeaşi persoană a subliniat «a corpului nostru erotic», înconjurând ultimul cuvânt printr-o stângace buclă; în partea stângă a paragrafului mâna a notat «esenţial!». Scriitura identică, cu litere înghesuite, ce mă face să cred că apaţtine unei tinere. Un alt pix, cu pastă roşie, a subliniat doar câteva  cuvinte şi numai la pagina 57, şi anume: «oratorul-comediant» şi «un text unde să se poată auzi granulaţia gâtlejului, patina consoanelor, voluptatea vocalelor, o întreagă stereofonie a cărnii profunde…». Spre sfârşitul cărţii o alta mână s-a intercalat cu prima mâzgălitoare, care din când în când a mai notat «esenţial!». Un cititor apăsat a scris într-un colţ: «sâmbăta de văzut Bergman!». Scriitura neîngrijită, nervoasă. Păcat că nu a precizat data, ora, postul unde urma să fie difuzat.”  Alina Andrei, septembrie 2007, LiterNet De acelaşi autor Fragmente dintr-un discurs...

Jules Verne – Un bilet la loterie. Farul de la capătul lumii

Un bilet la loterie De data aceasta, autorul nu se concentrează doar asupra aventurilor personajelor principale ci doreşte, mai degrabă, să ofere o lecţie de morală cititorului. Astfel, urmărim povestea unui bilet de loterie care stârneşte o mulţime de intrigi. Logodnicul lui Hulda Hansen, o fată sărmană, este dat dispărut în timp ce era la pescuit şi se bănuieşte că a naufragiat pe lângă America de Nord, în zona insulei Terra Nova. Singura dovadă care rămâne în urma lui este un bilet de loterie pe care el l-a pus într-o sticlă şi l-a aruncat în apă în momentul în care ambarcaţiunea în care se afla a eşuat. Biletul este, în cele din urmă, găsit de către Hulda, dar aceasta îl vinde, neconştientizând valoare lui. Desigur, biletul se dovedeşte a fi unul câştigător, iar comicul de situaţii nu întârzie să apară… Farul de la capătul lumii Vasquez, Moriz şi Felipe sunt trei paznici ai farului unei insulei argentiniene. Doi dintre ei sunt ucişi de câţiva piraţi, iar singurul supravieţuitor, Vasquez, trebuie să aştepte câteva luni până ce va fi salvat de vaporul Santa Fe. Între timp, însă, trebuie să supravieţuiască piraţilor. Se va ascunde într-o peşteră, dar aşteptarea lui nu va fi prea lungă în singurătate. La scurt timp de la pierderea camarazilor, Vasquez se împrieteneşte cu naufragiat vasului Century, John Davis. Cei doi îşi vor uni forţele pentru a lupta cu piraţii şi a-i împiedica pe aceştia să fugă în Pacific. Reuşesc să atace nava hoţilor de mare, Carcante, exact în momentul când aceasta se desprinde de ţărm… Dar nava nu e de neoprit, căci are doar mici defecţiuni ce sunt reparate în câteva zile. A doua tentativă de a opri ambarcaţiunea este şi mai palpitantă, Vasquez furişânduse la bordul Carcantei şi montând o bombă… De acelaşi autor Doi ani de vacanţă. (Colecţia...

Leon Volovici – Apariţia scriitorului în cultura română

Lucrarea de faţă, urmărind îmbinarea studiului faptelor istorico-literare cu rezultatele oferite de perspectiva sociologică, îşi propune să pună în evidenţă profilul scriitorului român în primele etape, dificile şi entuziaste, ale întemeierii culturii naţionale moderne. Am căutat să găsim o linie de evoluţie pe acest teritoriu, cu intenţia de a schimba procesul de formare a conştiinţei scriitoriceşti, oglindit în mărturii, profesiuni de credinţă sau intervenţii publicistice, transfigurat în teme şi motive literare, în sfârşit, de a înregistra apariţia categoriei sociale a scriitorului şi a „omului de litere”, cu toate consecinţele fireşti: revendicarea poziţiei în societate, relaţiile cu publicul, şi el în formare,...