Poemul care fute-n gură politicianul român

Stoian G. Bogdan Eu stau şi scriu poemul care fute-n gură. Eu stau şi scriu şi uite că te fut în gură. Eu stau şi mă gândesc că ştii că meriţi să te fut în gură, că dacă ştiai că nu meriţi nu mai citeai poemul care fute-n gură politicianul român… Nu-i aşa? Nu? Fac parte din generaţia de sacrificiu, Politicianule! Ştiu limbi străine, Politicianule, pot să te fut în gură în orice grai! Ştiu istorie, geografie, fizică, chimie, literatură, drept şi mai presus de toate, ştiu Sărăcie! căci am făcut facultate sperând că viaţa mea va fi un lux şi m-am şters la cur cu diploma. Am muncit pe doi lei. Am crezut în adevăr, în dreptate, în cinste, în onoare şi-n celelalte căcaturi pe care le-ai băgat la înaintare. Am trăit în întuneric sub soare. Am votat oamenii de paie ca tine, să-mi reprezinte interesele şi mi-am luat-o-n gură ca-n poemul care te fute-n gură. Eu te cunosc, Politicianule… Ştiu cum îţi întră-n timpane cuvintele astea şi-ţi înţeapă creierii. Dar îţi vorbeşte sărăcia, Politicianule! Sărăcia pe care-o trăiesc românii care te-au votat, pe tine şi pe partidul tău de căcat! Îţi vorbeşte, aşa că citeşte, aşa că ascultă! Iată-mă, deci, cum te fut în continuare-n gură Politicianule şi iată-mă cum îţi vorbesc ca un om cu mintea pe crengi sau mai bine ca un golan care după mintea ta de comunist ar trebui exclus din societate. Dar tu şi şleahta ta de politicieni, procurori, judecători, corupţi, avocaţi, caralii, ilieşti, bombonei, prostănaci, inculţi în funcţii, lingăi, sppişti, pupincurişti, aveţi mai multe şanse să-mi beliţi pula decât să mă excludeţi! Căci prin gura mea vorbesc 22 de milioane de români! Şi mi-ar plăcea să fiu exclus din societatea de căcat, condusă de oamnei de căcat ca tine, care gândesc căcat zilnic, din scaunele pe care românii le plătesc! Dar...