Catherine Maurice – Lasă-mă să-ţi aud glasul. Povestea unei familii care a învins autismul

Lasă-mă să-ţi aud glasul este povestea unei mame care a luptat şi a învins autismul. O carte memorabilă, pe cât de precis documentată, pe atât de bine scrisă. În lupta lor disperată pentru a-şi salva fiica, soţii Maurice pătrund în hăţişul termenilor medicali şi înfruntă coşmarul speranţelor false, al „vindecărilor miraculoase“ şi al acuzaţiilor supărătoare potrivit cărora ei sunt singurii vinovaţi de autismul lui Anne-Marie. În cele din urmă, salvarea fetiţei va veni din aplicarea unei terapii de modificare comportamentală. Order Lasă-mă să-ţi aud glasul. Povestea unei familii care a învins autismul Preţ redus @ RON23,00 Qty: Adauga in cosul de...

Martin Gulich – Îmbrăţişarea

Dolf nu este un idiot, chiar dacă multă lume aşa îl vede. Lucrează la morga pentru doctorul Sander, locuieşte ca subchiriaş în apartamentul lui Mitsch şi îl are ca singur prieten pe Walter. Noroc la femei nu prea are, dar marea lui pasiune sunt oricum fluturii. Le aranjează cu grijă aripile şi îi aşază în insectar. Doar cu ucisul lor nu se prea împacă. Chiar dacă metoda dă rezultate în câteva secunde: nişte picături de otravă şi fluturii încetează să se mai zbată. Dolf ştie că morţii trebuie trataţi cu mai multă delicateţe decât viii. Într-o bună zi o întâlneşte pe Natalie, o femeie superbă pe care Dolf încearcă să o cucerească, dar vânătoarea lui se termină într-o catastrofă. O poveste minunată spusă într-un limbaj consistent şi unic: nici un cuvânt nu prisoseşte, nici o vorbă nu e în plus. Uşor, plin de afecţiune, autorul îşi dezvoltă personajul, îi lasă spaţiu să se desfaşoare, fără să-l grăbească, permiţându-i să-şi găsească propria voce. Şi are atâtea să ne spună… De acelaşi autor Bellinzona,...

Laverne Antrobus – Nu mă port urât. Să înţelegem comportamentul copiilor noştri

Rolul de părinte ne provoacă mereu în asemenea măsură, încât nu e de mirare că este presărat cu bune şi rele. Lipsa de pregătire şi componenta emoţională — indispensabilă — îşi spun cuvântul chiar şi asupra celui mai puternic om. De aici rezultă că a fi părinte poate fi deopotrivă cea mai frumoasă şi cea mai dificilă experienţă pe care o vor avea vreodată mulţi dintre noi. Însă bucuria simţită atunci când ne vedem copilul dezvoltându-se şi realizarea faptului că am avut o contribuţie pozitivă la această dezvoltare este, cred eu, ceea ce ne stimulează pe...

Robert Muchembled – O istorie a plăcerii din secolul al XVI-lea până în zilele noastre

Problema sexualităţii şi a plăcerii aste atât de crucială în civilizaţia noastră de secole întregi, încât ea a rămas tabu, ca marile mituri fondatoare. Mutaţia radicală inaugurată de Kinsey a fost posibilă graţie unei mişcări de fond privind perceperea de către ins a raportului său cu ceilalalţi. Ea s-a accentuat încă şi mai mult atunci când marile ideologii au fost contestate şi când pactul social după modelul occidental a trebuit în acelaşi timp să se adapteze la noi provocări pe scena mondială şi să-şi integreze o aspiraţie irezistibilă către reuşita personală, provenitîă din răspândirea unui curent purtător hedonist. Trupul şi sufletul nu mai vorbesc pe aceeaşi voce în pragul mileniului al treilea. „O utopie umanistă este pe cale de a se împlini: fondarea instituţiilor umane se bazează deja pe o alegere conştientă. Noua familie este aceeaşi uniune constituită de data asta prin acord egal, prin contract care presupune egalitate sexuală şi de plăcere a celor doi componenţi ai familiei. Argumentul că, exaltarea plăcerii şi voluptăţii ar distruge familia este unul fals. Să nu uităm că homosexualii, adica familiile bazate exclusiv pe plăcere, nu pe procreţie doresc… să întemeieze familie şi să educe copii. Adică să contribuie la menţinerea speciei.” Vitalie Sprinceana, noiembrie 2007, pe blogul citesc…scriu…uneori De acelaşi autor O istorie a Diavolului. Civilizaţia occidentală în secolele XII-XX Order O istorie a plăcerii din secolul al XVI-lea până în zilele noastre Preţ @ RON30,00 Qty: Adauga in cosul de...

Martin Gulich – Bellinzona, noaptea

Un accident de maşină la ieşirea sudică din tunelul Gotthard. Luna de miere în Italia. „Ce-ar fi mai rău: să mor eu primul sau tu?” Un băiat ciudat, introvertit, singuratic. În fiecare noapte stă la fereastră aşteptând întoarcerea tatălui, dar, brusc, se confruntă cu îmbolnăvirea mamei. Să fie oare vina lui? Moartea şi sentimentul de vină, două teme la fel de vechi precum literatura însăşi, dar pe care Martin Gülich le integrează cu măiestrie în romanul său, prezentându-le din unghiuri distincte. Tonul narativ este calm şi distanţat, deşi astfel afectează şi mai mult cititorul, atrăgându-l uşor-uşor într-o intrigă ce se transformă treptat într-un mistery. De acelaşi autor...