rss feed
articole | comentarii
Lucrarea Bucate chinezeşti reprezintă un eveniment în literatura noastră gastronomică, fiind prima carte de bucate scrisă în limba română de o autoare chineză. Chu Yi Ping este realizatoare la Radio China Internaţional, absolventă în 1968 a Universităţii Bucureşti şi, prin acest volum, ghidul dvs. într-un univers culinar cu o istorie de peste 500 000 de ani.
Sku: TZTTU
Un an în Paradis este un an petrecut în infernul vânzării de carne vie, unde totul se tranzacţionează, mai puţin amintirea unei lumi pierdute la târgurile de sclavi ale lumii în care trăim. O carte în care femeile au un singur rost: să producă plăcere. O poveste dintr-o lume violentă, mai degrabă imaginată decât trăită.
Sku: LI206CO
Iarna la Lisabona este un omagiu adus celebrului film noir american şi cluburilor în care s-a născut jazzul, o evocare a iubirilor pasionale care spulberă graniţele şi rătăcesc în vârtejul lumii, şi fructul fascinaţiei pentru intriga ce transcende motivele crimei.
Între Lisabona, Madrid şi San Sebastián, inspiraţia muzicală a jazzului se transforma într-o obsesivă poveste de iubire. Pianistul Santiago Biralbo se îndrăgosteşte de Lucrecia şi amândoi încearcă să scape de urmărirea implacabila a soţului acesteia, Bruce Malcolm. Între timp, un tablou de Cézanne se face nevăzut şi Toussaints Morton, traficant de tablouri şi cărţi vechi, se alătura urmăririi celor doi. Pe străzi ude de ploaie, în cluburi de noapte, printre mucuri de ţigară strivite în scrumiere şi baruri înecate în fum, în nopţi brăzdate de luminile roz şi albastre ale neoanelor fosforescente, se derulează arpegiile unei intrigi în ritmuri de jazz.
De acelaşi autor
Sku: AN223MM
Într-un moment de criză şi de pervertire a valorilor, prodecanul de la Harvard, Stephen Young, a grupat toate principiile morale ale umanităţii într-o lucrare de referinţă. “Capitalismul moral - o reconciliere a interesului moral cu binele public” nu este o intruziune galopantă prin memoria diferitelor culturi, ci o colecţie de argumente pentru dezvoltarea eficientă a sistemului concurenţial de mâine. Reinterpretând învăţăturile lui Confucius, ale lui Budha şi ale altor înţelepţi antici sau moderni, creează un silogism apt pentru o construcţie democratică nu numai pentru domeniul privat, ci şi de stat. El consideră că ne aflăm în cea de a şasea treaptă de dezvoltare socială preconizată de psihologul Lawrance Kohlberg, acea a contractului, bazată pe valorilor etice. Autorul este convins că “tentativele de a guverna în numele unor virtuţi absolute au lăsat în urmă moarte şi suferinţă”. El consideră că acordul social şi încercarea de construcţie durabilă a noului capitalism trebuie să fie în paradigma moralităţii. În viziunea sa, socialismul utopic nu a făcut altceva decât să deterioreze mugurii dezvoltării sociale, iar globalizarea ar trebui să aducă beneficii nu numai pentru investitori, ci şi pentru clienţii acestora. După el, strategia cu sumă nulă: “eu câştig- tu pierzi” ar trebui să dispară. Esenţa e ca fiecare grup de interese să fie mulţumit: “maximizarea beneficiilor şi avantaje pentru ceilalţi” (John Nash, premiul Nobel pentru economie)
Un duşman învederat al marxismului, pe de o parte, şi al capitalismului de cumetrie, pe de alta, el postulează viitorul ca fiind al responsabilităţii sociale, în care grija faţă de ceilalţi creează confortul business-ului, deci al investitorilor, dar şi al consumatorului de servicii.
Young este astăzi preşedintele Caux Round Table, o iniţiativă economică începută într-un orăşel din Elveţia. Mari gânditori şi magnaţi ai lumii occidentale au postulat o serie de principii viabile pentru viitorul economic. Ei nu sunt împotriva extinderii companiilor pe diferite pieţe emergente, nici a fondurilor internaţionale de investiţii. Toţi membrii clubului Caux consideră că folosirea forţei de muncă mai ieftină din Extremul Orient, precum şi finanţarea deficitelor ţărilor mai sărace vor aduce beneficiu atât antreprenorilor, cât şi celor “exploataţi”.
Uitându-se cu un ochi critic la istorie, a tras concluzia că aglomeraţiile urbane, marile centre comerciale ale lumii au împins civilizaţia înainte. Capitalismul sălbatic orientat pentru profit cu orice mijloace trebuie înlocuit cuunul bazat pe reguli contractuale. Unul îşi vinde munca, altul beneficiază de pe urma sa. Amândoi vor fi în câştig.
Noi, cei crescuţi şi formaţi în comunism, avem prin lucrarea lui Young o carte de învăţătură. “Ambiţiile acestei doctrine au contravenit nevoilor umane”, conchide autorul care insistă pe nevoia de “reciprocitate”, atât de invocată de Confucius.
“Nu bunăvoinţa negustorilor ne va asigura bucatele, ci interesul propriu al acestora; doar cerşetorii preferă să depindă de bunăvoinţa semenilor”. Cât de clar ne spune gânditorul englez care şi-a împlinit tinereţea în Extremul Orient, aproape de învăţăturile anticilor.
Cartea lui Young este bine-venită în România celor care mai cred în sintagme prezidenţiale, anafură electorală, cu grupurile de interese. Îndrumarul epic poate fi un decalog pentru fiecare om care gândeşte în raţiunile business-ului modern, orientat pe profit: dacă ceilalţi sunt mulţumiţi, înseamnă că şi eu, investitorul, sunt mulţumit, cam asta este concluzia cărţii. Lucrarea vine să completeze şcoala de gândire austriacă a lui von Mises şi alegoriile atât de savuroase ale lui Rob Riemen din “Nobleţea spiritului”
Sku: ST061YO
În Iliada, întâlnim două modalităţi de reprezentare. Prima este exemplificată prin descrierea scutului lui Ahile de către Homer: este o formă desăvârşită şi completă în care Vulcanus povesteşte ceea ce se cunoştea despre un oraş, zona agricolă din jur, războaiele şi riturile închinate păcii, specifice acestuia. Cealaltă apare odată cu neputinţa poetului de a face cunoscute numărul şi identitatea tuturor războinicilor ahei: deşi cere ajutorul muzelor, trebuie să se limiteze la aşa-zisul, de altfel nesfârşitul, catalog al navelor, care se termină, într-o formă ideală, cu etcaetera. Cea de-a doua modalitate a reprezentării este enumerarea sau înşiruirea. Există enumerări limitate, care au scopuri practice, precum catalogul tuturor cărţilor dintr-o bibliotecă; dar există şi cele care vor să sugereze mărimi nenumărate şi care ne angrenează în vâltoarea infinitului. Antologia reunită în acest volum dovedeşte bogăţia infinită a enumerărilor din istoria seculară a literaturii, de la Hesiod la Joyce, de la Iezechiel la Gadda. Adesea, sunt întocmite doar de dragul înşiruirii, al muzicalităţii sau chiar dintr-o plăcere ameţitoare de a reuni elemente lipsite de o legătură specifică, aşa cum se întâmplă în cazul enumerărilor haotice. Dar această lucrare nu are doar meritul de a dezvălui o formă literară, rar studiată; evidenţiază, de asemenea, capacitatea artelor figurative de a sugera enumerări nesfârşite, chiar şi atunci când reprezentarea pare strict limitată de rama tabloului. Astfel, cititorul va regăsi în aceste pagini o înşiruire de imagini care îl vor determina să simtă vâltoarea infinitului.
De acelaşi autor
Sku: UM007EC
Romanul Chip străin, este o alegorie existenţială combinată cu un studiu psihologic de un deosebit rafinament, ce aminteşte de Metamorfoza lui Kafka. Naratorul este un om de ştiinţă mutilat în urma unui experiment de laborator eşuat. Chipul său desfigurat îl înstrăinează de restul lumii, inclusiv de propria soţie. Singura posibilitate de a iesi din izolarea pe care i-o impune condiţia de infirm este crearea unei măşti perfecte. Însă aceasta se dovedeşte a fi mai mult decât o simplă deghizare: în spatele ei se ascunde o personalitate complet diferită, capabila de orice.
„Ca şi opera lui Kafka, romanele lui Kobo Abe se caracterizează printr-o uluitoare forţă vizionară.” (Chicago Tribune)
De acelaşi autor
Sku: AB00111
Basmul este una dintre cele mai citite şi mai fascinante specii literare, aparţinând literaturii populare. În basm se creează o lume fantastică, populată cu personaje fantastice, înzestrate cu puterii supranaturale. Originea basmelor se pierde în negura vremii, el fiind o specie foarte îndrăgită, indiferent de vârsta cititorului.
De acelaşi autor
Sku: PE185IS
Pe vremea anilor ’80 se vorbea prin Bucureşti despre o relaţie a Zoiei Ceauşescu cu un scriitor tânăr. Cât din legendă a explicat Petru Popescu rămâne ca cititorul să descopere singur. Trăit în America, autorul ştie că subiectul vinde. Dacă nu ar fi notat trecător în prefaţă că “Supleantul” este un roman, iar ca gen literar “acesta prezintă visele autorului”, l-am fi putut acuza de şmecherie. Să vorbeşti toată cartea despre nişte personaje care nu mai sunt şi care nu pot confirma sau infirma întâmplările, iar tu ca autor să te poziţionezi cum vrei, după 30 de ani, este o acţiune imorală. Dar Petru Popescu este şi scriitor de scenarii. Aşa că atunci când îţi iei cartea îţi asumi rolul de spectator. Şi faci parte din decor. Ai dreptul să şi renunţi. Ca unul care am studiat viaţa dictatorilor nu m-au deranjat prea tare excesele de conştiinţă ale tânărului care flirta cu fiica şefului ce emana “o aromă afrodiziacă specială: puterea”. Greu de crezut totuşi că la acea vreme, vreunul, oricât de iubit ar fi fost, avea curajul să-i prezinte tabloul realităţii sociale, aşa cum o face Popescu în carte. Nu am înghiţit exchibiţionismul său literar ca pe o gogoaşă. Ştiu că dacă a avut vreo relaţie cu Zoia, încearcă să-şi dreagă imaginea. Dacă e doar o ficţiune, atunci cartea este bună.
În orice ipostază, “Supleantul” provoacă pofta de lectură. Un tânăr scriitor de succes s-a nimerit în Berlinul de Est, aproape de Zid, la un concert Led Zeppelin. Când muzica era mai tare, forţele de ordine estice au bătut şi mai tare la cei care fredonau: “I look to the west, and my spirit is crying for lea-eaaa-ving…” În avionul de întoarcere a fost remarcat de fiica preşedintelui. Au schimbat câteva vorbe, iar la destinaţie, a primit de la ea un disc al trupei.
Prietenii scriitorului rămân şocaţi. Chiar Zoia, în persoană? Viaţa tinerilor care îşi schimbă Dacia între ei curge lin până în ziua în care un “seci” caută să spargă apartamentul în care stătea autorul. Prins asupra faptei, ofiţerul îi înmânează ca o justificare o invitaţie la o expoziţie de artă. Acolo se reîntâlneşte cu personajul de la vârf. Amândoi se plimbă pe străzile Bucureştiului trist. Nu-şi împart visele, ci doar ochiadele. Se despart fără un gând de regăsire, până într-o zi în care reapare ofiţerul, garda de corp a fiicei şefului, cu un mesaj. Zoia se autoinvită la o petrecere a scriitorului. Acolo cunoaşte toată trupa sa, precum şi părinţii. Pentru că nu putea veni cu mâna goală, a adus o maşină de scris “Olivetti”, nou nouţ, pentru viitoarele opere, precum şi invitaţia de a însoţi familia prezindenţială “în cel mai mare proiect”. Astfel, el împreună cu prietenul său fotograf de morţi, care visează să ajungă fotoreporter, pleacă în America de Sud. Devine scribălău oficial al puterii. O ascensiune fulminantă, nu doar datorită relaţiei neascunse cu Zoia, ci şi a talentului. (Zău!)
Intrigi, conflicte, angoase, toate se petrec din dorinţa dictatorului de a deveni un mediator mondial. Tânărul nu este un Yes Man, doar un titrat care are soluţii. De aici teama unuia ca Anton, un piţifelnic din curtea de lingăi, de a apărea un nou concurent. Fireşte că tentativa de salvare a lui Allende eşuează, iar tânărului, după o noapte în sfârşit consumată (i-a trebuit autorului 3/4 din carte să ne aducă la momentul împlinirii dragostei), i se propune o colaborare. Refuză. Şi ripostează cu pumnii. Preferă să fugă pe un pod de liane, decât să se conformeze sistemului. O lasă pe Zoia în singurătatea ei şi fuge. Aşa se termină o poveste plină de peripeţii, cu puţine scene amoroase. O mai multă carnalitate şi o voluptate erotică ar fi lăsat urme mai adânci pe creierul cititorului. Dacă personajul feminin nu ar fi fost mult contestata fiică a preşedintelui, romanul ar fi fost de duzină. Aşa are rating. Merită să-ţi pierzi o noapte. Dacă ai vise erotice cu un reprezentat al puterii nu deschide “Supleantul“. Dacă urmăreşti cum se consuma viaţa la vârf, aventura merită urmărită.
Marius Ghilezan
De acelaşi autor
Sku: PE207PO
Români, Dumnezeu mi-a dat o viață lungă. De Crăciun și Anul Nou, din țară sau din exil, m-am adresat de zeci de ori vouă, părinților și bunicilor voștri. Oricare a fost împrejurarea istorică prin care am trecut, am considerat că cea mai mare valoare a României sunteți voi, oamenii ei, de la cei mai mici până la cei mai în vârstă.
Țara noastră a ajuns într-un punct important al istoriei ei. Suntem în NATO și în Uniunea Europeană, am atins un anume grad de democrație, libertate și prosperitate. Am început să cunoaștem, din nou, gustul dezvoltării și binefacerile ei.
Alegerile libere sunt fundamentul democrației. Dar ele sunt utile doar dacă aduc o guvernare mai bună, pentru ca țara să se dezvolte. …
Când nu scrie poezie sau proză, Carmen Firan se împarte între cele două patrii despărţite de Ocean, merge la teatru, la concerte, la expoziţii, observă strada, se implică în viaţa cetăţii (mai tristă sau mai veselă) sau bate lumea din Patagonia în India şi de acolo în Chile… Toate aceste mişcări ne ajung însă prin fluiditatea textului scris. Carmen nu relatează fapte sau întâmplări, ci le mediază printr-o originală şi adesea incomodă combinaţie de inteligenţă şi sensibilitate. Poţi să nu fii de acord cu ea, dar e imposibil să nu-i citeşti textele până la capăt. Cele două patrii se reevaluează astfel una prin cealaltă, iar spiritul ei critic e ascuţit ca un bisturiu.
Sku: CA248NF
Smers este o organizaţie sovietică de răzbunare, tortură şi moarte, iar James Bond este hotărât să-i distrugă agenţii oriunde îi întâlneşte. Pe de altă parte însă, Smers are ochii atintiţi asupra lui Bond, iar la Moscova se pregăteşte o capcană pentru 007.
De acelaşi autor
Sku: IA198FL
Bedros Horasangian “Un război murdar” este o carte de reportaje. O carte despre adevăr şi minciună. "Un război murdar" este o carte despre două popoare şi o ţară. Popoarele se numesc rus şi cecen, ţara este Rusia. Avem radiografia unui răz
