Stephen Vizinczey – Elogiu femeilor mature

Debarcat în Canada cu un bagaj sumar, cam 50 de cuvinte englezeşti, şi un altul apăsător, amintirile sîngeroase ale Revoluţiei maghiare din ’56, Vizinczey depăşeşte momentul sinuciderii şi, ulterior, al depresiei, prin scrierea acestui roman vindecător, salvator, surprinzător.  Vîndut în peste 4 milioane de exemplare, tradus în principalele limbi europene, romanul îşi continuă ascensiunea, la aproape 40 de ani de la apariţie, datorită abordării vitalizante şi veridice a iubirii, scutind cititorul de sentimentalisme ieftine, dar copleşindu-l cu fermecătoare luciditate şi naturaleţe. O lucrare strălucită. După ce o citeşti, îţi dai seama că Vizinczey ştie cu adevărat, în vreme ce Henry Miller şi restul – poate chiar D. H. Lawrence – doar credeau că ştiu. (Sunday Citizen) O capodoperă… un mare roman în tradiţia europeană, departe de fantasme şi nevroze, încearcă să desluşească cititorului adevărurile vieţii. András Vajda, eroul principal, citeşte femeile mature aşa cum Vizinczey face dragoste cu cartea. Un roman al cunoaşterii pentru toţi tinerii, femei şi bărbaţi, care se apropie de malurile fermecate şi angoasante ale sexualităţii. Un tratat de umanitate. (Le Monde) Context erotic, jocuri, frustrări, greşeli naive, umilinţe, veselie, plăceri înlăcrimate… Vizinczey nu exagerează, scrie cu o detaşare căreia nu-i lipseşte ironia, stilul său evocator ne eliberează de angoasele care, deseori, însoţesc dragostea. O capodoperă în care sexul este, în acelaşi timp, învăţătură şi literatură. (Ajoblanco) Este, fără îndoială, cea mai incredibilă aventură literară a ultimilor ani… practic n-a părăsit niciodată lista celor mai bine vîndute romane… O poveste amuzantă, un stil sobru, dar ireproşabil, o viziune nonconformistă şi profundă, are tot ce-i trebuie....

Sandro Veronesi – Haos calm

Mă numesc Pietro Paladini, am 43 de ani şi sunt văduv. Era aparent fericit: avea o slujbă foarte bună, avea alături o femeie care îl iubea şi o fiică de zece ani. Dar, într-o zi, în timp ce-i salvează viaţa unei necunoscute, existenţa i se schimbă radical… Din acel moment, Pietro se refugiază în automobilul său, parcat în faţa şcolii fetiţei, şi astfel începe pentru el o eră a trezirii, pe cât de nebunească în teorie ,pe atât de firească în practică. Înţelept, strălucit, sceptic, cordial ,imprevizibil, Pietro Paladini este bărbatul care îşi desăvârşeşte pe dibuite actul de vindecare, şi, procedând astfel, dizolva prezentul într-un timp al prelungirii la nesfârşit. Scriitura captivantă a lui Veronesi, dansul lui neîntrerupt între minte şi cuvânt ne conduc într-un ritm alert spre un final neaşteptat, şi cu toate astea absolut firesc, în care sunt depăşite limitele posibilului şi se ajunge la cel mai simplu dintre adevăruri: acceptarea naturii umane în banala, eroica ei pendulare între forţă şi slăbiciune. Sandro Veronesi s-a născut la Florenţa în 1959, iar în prezent locuieşte la Roma. Este unul dintre cei mai importanţi autori italieni contemporani, Forţa trecutului (2000) şi Haos calm (2005) bucurându-se de un real succes, o dovadă fiind şi ecranizarea acestor romane. Cărţile sale au fost traduse în peste 15 limbi. De acelaşi autor Forţa...

Sandro Veronesi – Forţa trecutului

Oricât am fi de convinşi că le-am înţeles sentimentele, vor exista întotdeauna zone de umbră, secrete mai mari sau mai mici. Gianni Orzan nu şi-a pus niciodată această problemă.Este un bărbat liniştit care ăşi câştigă existenţa scriind cărţi pentru copii. Într-o seară însă, este abordat de un taximetrist ciudat. Acesta ştie amănunte personale din viaţa scriitorului şi îl convinge să asculte o dezvăluire „nebunească”: tatăl său, care tocmai murise, nu ar fi fost generalul creştin-democrat şi bigot pe care-l ştiuse întreaga viaţă, ci un spion rus aflat în serviciul KGB-ului. De acelaşi autor Haos...

Ayelet Waldman – Dragostea şi alte lucruri imposibile

Cu sinceritate şi umor, Ayelet Waldman a conceput un roman minunat al zilelor noastre, prezentând absurdităţile vieţii moderne şi reamintindu-ne de ce îi iubim pe unii oameni orice s-ar întâmpla. Pentru Emilia Greenleaf, viaţa este în acelaşi timp o comedie a erorilor şi un teren minat cu emoţii copleşitoare. Şi-a găsit sufletul pereche în persoana lui Jack, şi fiul acestuia, William, precoce şi enervant, devine responsabilitatea ei principală în fiecare miercuri. Însă moartea fetiţei ei nou-născute o aruncă într-o depresie copleşitoare, care o face să izbucnească în lacrimi la vederea oricărui copil; astfel, zilele de miercuri cu William devin aproape imposibil de suportat. Iar când întrebările neâncetate ale băiatului se îndreaptă spre moartea copilei dispărute, Emilia nu mai ştie ce să facă. Oare William nu înţelege că mila de sine este o slujbă cu normă întreagă? Însă, în mod ironic, chiar încercările ei stângace de a se imprieteni cu William o fac să înveţe cu adevărat sensul dragostei şi al...

William Bridges – Managementul tranziţiei

Zilnic, ziarele anunţă restructurări ale unor companii. Zilnic, mii de vieţi sînt afectate de aceste schimbări. Însă cei mai mulţi manageri şi angajaţi nu dispun de experienţa necesară pentru a parcurge în mod eficient aceste perioade de tranziţie. În Managementul tranziţiei, William Bridges oferă o imagine clară a efectului pe care îl au schimbările asupra oamenilor şi a impactului pe care îl pot avea nişte angajaţi aflaţi în tranziţie asupra unei organizaţii, indicînd şi metode pentru atenuarea suferinţei şi a perturbărilor provocate de schimbări. Adresîndu-se managerilor şi angajaţilor din firmele în care schimbările sînt necesare pentru revitalizarea şi cresterea performanţelor, Managementul tranziţiei subliniază faptul că oamenii sînt cei care trebuie să implementeze schimbarea. Cartea nu vorbeşte numai despre ceea ce trebuie făcut, ci şi despre cum trebuie făcut, dînd managerilor sfaturi practice pentru a-şi aduce angajaţii „pe linia de plutire”. Înarmaţi cu aceste noi cunoştinţe, managerii vor privi cu alţi ochi viitoarele schimbări şi – în loc să se simtă anxioşi şi disperaţi – vor putea, mai degrabă, să caute oportunităţile. Toată lumea vorbeşte despre „administrarea schimbărilor” şi despre „rezistenţa la schimbare”, însă Bridges este primul care vorbeşte despre ceea ce se întîmplă în minţile oamenilor aflaţi în situaţia de a face funcţionale aceste schimbări. El este primul care abordează impactul emoţional pe care îl au schimbările, oferind reperele necesare pentru a evita ruinarea unei întregi...