Este ultimul volum din seria Dune, în care meditaţia filozofica susţine răsturnări de situaţii aproape incredibile pentru cititori.
De acelaşi autor
rss feed
articole |
comentarii
Este ultimul volum din seria Dune, în care meditaţia filozofica susţine răsturnări de situaţii aproape incredibile pentru cititori.
De acelaşi autor
Alia, mătuşa gemenilor Atreizi, ajunsă la perioada tulbure a primei tinereţi, nu reuşeşte să găsească metodele de a-şi domina vocile interioare. În scurt timp, mintea ei devine o corabie care abia dacă mai pluteşte pe o mare interioară zbuciumată de conflicte năvalnice. Şi cum ai putea să-ţi domini aceste voci, cum ai putea să fii cel mai bun dintre toţi cei care ţi-au fost strămoşi, de vreme ce printre ei se află personalităţi uimitoare, de la mândrii regi ahei şi până la fiorosul Vladimir Harkonnen?
Alia nu reuşeşte să facă pace cu vocile ei interioare şi sfârşeşte prin a fi dominată tocmai de bunicul ei, baronul, care doreşte să se răzbune de după moarte. Gemenii ştiu însă care e soluţia unei asemenea dileme: alianţele interioare cu vocile cele mai puternice, cu instinctul ancestral.
De acelaşi autor
Frank Herbert şi-a plasat începutul acţiunii în momentul în care, în urma unor intrigi şi complicate politici de aliante, familia Atreides preia ca fief legal planeta deşertică Arrakis, Dune, singura sursă de mirodenie din Universul cunoscut. Toata lumea pare sa fie convinsă ca această cedare imperiala este doar o capcană, cu excepţia ducelui Leto Atreides, care îşi pune speranţe într-o alianţă cu fremenii, un enigmatic popor al deşertului. Plecarea de pe Caladan, planeta Atreizilor, este marcată pentru tânărul Paul Atreides, moştenitorul ducelui Leto, de întâlnirea cu o Cucernica Maica, o figura stranie care îl supune la o încercare simpla şi mortală.
De acelaşi autor
Împăratul-Zeu al Dunei este tipul de roman care poate genera lesne analize mai intinse decât el însuşi. Există replici ale personajului principal despre care se pot scrie cărţi întregi, există concepte, enunţate pe câteva pagini, care ar putea stârni volburi de polemici la scară planetară. Un exemplu al acestei extraordinare densităţi ideatice este jumatatea de pagină in care Frank Herbert reuşeşte să-şi strige umanismul robust şi practic şi să pună ântre paranteze existenţialismul în care se legană pretenţioasa literatură europeana a vremii.
De acelaşi autor
Dezinvoltura cu care Frank Herbert reuşeşte să se mişte în spaţiul complex al personalităţii mesianice lărgeşte orizontul iniţial al Dunei şi pune probleme pe care doar le enunţă, fără a-şi propune să le şi rezolve. Răstignit pe cruce, Iisus nu a regretat că se jertfeşte pentru poporul său. Paul Atreides are însă îndoieli. Moartea lui poate rezolva într-adevar o mulţime dintre problemele pe care apariţia sa în Univers le crease în urmă cu treizeci de ani. Are el voie să regrete? Iar dacă o face, nu cumva tocmai umanitatea lui îi diminuează meritele? Frank Herbert încearcă să răspundă într-un chip paradoxal la aceste întrebări, analizând tangenţial şi destinul celor mântuiţi. Fremenii şi-au găsit un mesia. Prorocirile s-au adeverit. Au devenit stăpânii planetei lor, ba chiar ai întregului Univers… Din păcate însă, tărâmul promis nu e nici pe departe atât de încântător pe cât au crezut. Fremenii sunt oamenii mirodeniei. Apa îi ucide, îi transformă. În lipsa constrângerilor extraordinare din vremurile trecute, natura umană răbufneşte şi la nivelul mentalului colectiv fremen. Locuitorii Dunei îşi dau seama că nu pot fi mântuiţi, ca poporul acela viteaz şi dârz care se ascundea printre dune şi cumpără discreţia Ghildei nu poate ajunge la tărâmul promis decât dacă acceptă să moară puţin, să se transforme. De aici şi până la încercarea de devorare a propriului zeu, prin desprinderea clerului de conştiinţa pe care trebuie să o slujească, e o cale scurtă, un drum străjuit de apariţia dogmelor, de interpretări eronate sau forţate şi care sfârşeste esenţialmente în constituirea unei clase de preoţi cu interese fundamental diferite de învăţăturile zeului ei. Acest mecanism subtil permite de altfel complotiştilor să aducă pe Dune o armă cumplită, menită iniţial să-l apere pe Muad’dib, dar care sfârşeşte prin a-l răni.
De acelaşi autor
Seria Dune, alcatuită din şase volume, este una dintre cele mai elaborate şi mai realiste proze SF scrise vreodată. Lumea sa românescă aduce mai aproape de noi mii de ani de istorie, explorează profunzimea spiritului uman şi îmbină intrigi complexe cu veritabile lecţii de morală. Volumul iniţial, Dune, este primul roman care a primit şi Premiul Nebula (1965), şi Premiul Hugo (1966).
De acelaşi autor
„Fran e o încântare…
Subiectul e simplu şi ingenios, personajele bine şlefuite şi credibile, umorul tipic britanic, iar scriitura suplă ăi placută la lectură.“ HAM AND HIGH
„Fran Varady, una dintre cele mai îndrăgite eroine din ficţiunea poliţistă.“ YORKSHIRE POST
De acelaşi autor
Misterul morţii din strada Jubilee
Cu sufletul la gură, mereu în mijlocul evenimentelor, Fran Varady – cea mai îndrăgită eroină a romanului poliţist modern.
„Încă o poveste plină de suspans a aventurilor lui Fran Varady.“ CRIME TIME
De acelaşi autor
„O lectură palpitantă…
Fran Varady este eroina perfectă a unui roman poliţist.“ YORKSHIRE POST
„Savoare pentru cunoscători şi atracţie pentru începători.“ PUBLISHERS WEEKLY
De acelaşi autor
1291, Regatul Latin al Ierusalimului. Secolul XXI, Manhattan.
Ce legatură există între cele două momente şi ce caută un agent FBI în tenebrele istoriei? Ultimul mare mister, ultima speranţă a umanităţii şi secretul ultimilor cavaleri. Un secret pe care Raymond Khoury îl dezvăluie într-un thriller palpitant.
De acelaşi autor
După şapte ani de căsnicie, plictisită de viaţa de provincie pe care o duce alături de soţul ei , frumoasa Lady Brenda Last începe o legătură amoroasă cu John Beaver, un tânăr cu o viaţă socială intensă, dar pe care nimeni nu pare să-l ia prea în serios.
Îmbinand, în chip desăvârşit, drama cu satira şi umorul tipic britanic, romanul Un pumn de ţărână (1934) este un simbol al degradării morale a societăţii interbelice.
De acelaşi autor