Cea mai mare capodoperă a lui Dante este, fără doar şi poate, Divina Comedie, o alegorie în versuri începută de autor probabil în 1306 şi terminată cu puţin timp înainte de a muri. Titlul iniţial dat de autor a fost Comedia. Adjectivul divina, care completează titlul începând abia cu ediţia din 1555, fiind sugerat de către Boccaccio.
Divina Comedie este împărţită în trei părţi (Infernul, Purgatoriul şi Paradisul), care descriu o călătorie imaginară, unde autorul îi are drept călăuze pe poetul roman Virgiliu – pentru primele două părţi – şi pe Beatrice, iubirea neîmpărtăşită a lui Dante şi cea care i-a inspirat întreaga activitate. În această călătorie, poetul întâlneşte mai multe personaje mitologice, istorice sau comtemporane lui. Fiecare personaj întruchipează un viciu sau o virtute. De exemplu, în Infern, Dante îşi întâlneşte duşmanii. Ajuns în Paradis, îndrumat fiind de Beatrice, Dante descoperă că iubirea poate mişca stelele din loc.
Fiecare parte din Divina Comedie cuprinde 33 de cântece, cu excepţia primeia, care are în plus un cântec ce serveşte drept introducere. Această operă adună toate convingerile filosofice, ştiinţifice şi politice ale artistului.
De acelaşi autor
Leave a Reply