Sunt eu, cel de acum, aceeaşi persoană cu cel care eram în urmă cu cinci ani? Sau am suferit transformări atât de radicale încât să fiu îndreptăţit să afirm că am devenit o cu totul altă persoană? Are o persoană capacitatea de a-şi păstra identitatea în ciuda tuturor schimbărilor care au loc la nivelul vieţii ei mentale? Iar dacă răspunsul este afirmativ, atunci ce anume îi conferă această capacitate? Să fie vorba, după cum susţin unii filosofi, despre o substanţă imaterială, indivizibilă şi imuabilă, care ar constitui chiar esenţa persoanei şi a cărei persistenţă în timp nu ar fi în nici un fel afectată de fluxul evenimentelor mentale? Sau, pur şi simplu, identitatea personală este compatibilă cu schimbarea, caz în care o persoană ar putea rămâne identică cu sine pe parcursul timpului chiar dacă elementele ei componente ar fi înlocuite, treptat, cu alte elemente? De fapt, ce este o persoană? Care sunt caracteristicile ei definitorii? Este conştiinţa una dintre aceste caracteristici? Contribuie ea la păstrarea identităţii şi a unităţii persoanei? Şi dacă da, în ce mod? Suntem îndreptăţiţi să susţinem, despre conştiinţă, că are un caracter unitar în fiecare moment al existenţei sale şi că îşi păstrează continuitatea în timp? În cazul în care răspunsul este afirmativ, care sunt factorii care îi asigură unitatea şi continuitatea? Şi care este sursa conştiinţei?
Leave a Reply