Dreptul securităţii sociale s-a desprins ca ramură distinctă de drept prin evoluţia sa de la o formă de protejare a salariaţilor împotriva unor riscuri sociale determinate, la o formă de protejare împotriva unor categorii din ce în ce mai largi de riscuri ale societăţii şi de garantare a unui nivel economic minim pentru toţi membrii societăţii. Ca ramură de drept, sistemele de securitate socială sunt concepute pe ideea realizării unui serviciu public şi funcţionează ca un serviciu public. Lucrarea este concepută în două părți, ținând cont de obiectul de reglementare al dreptului securităţii sociale care este format din ansamblul raporturilor juridice ce privesc: asigurarea socială şi asistenţa socială. Sunt avute astfel în vedere atât raporturile de asigurare socială (care se nasc, se modifică și se sting în legătură cu acoperirea unor riscuri sociale expres prevăzute de lege), cât și raporturile de asistenţă socială (care se nasc, se modifică şi se sting în legătură cu dreptul cetăţenilor de a avea un minim necesar susţinerii traiului, dacă se află în imposibilitatea de a şi procura în mod licit sursele materiale pentru a trăi şi cu obligaţia statului de a garanta acest venit persoanelor aflate în nevoie). Având în vedere importanţa atât teoretică, dar mai ales practică a normelor aparţinând dreptului securității sociale, acest curs se adresează deopotrivă studenţilor şi practicienilor, asigurând un consistent suport teoretic într-un domeniu de maximă actualitate.
Leave a Reply