Cinghiz Aitmatov este unul dintre cei mai importanti scriitori de limbă rusă postbelici, iar cărţile sale sunt traduse în peste douăzeci de limbi.
Ce rămâne din Stigmatul Casandrei după ce afli din paginile lui despre sinuciderea spectaculoasă în cosmos a unui savant rus, transmisă în direct la televiziune cu tot dichisul, despre linşarea unui futurolog american săvârşită pe pământ american de către o mulţime ieşită din minţi sau a unei studente aflate printre demonstranţii spumegând de furie din Piaţa Roşie? Rămâne strigătul deznadîjduit al unui om care vrea să spună adevărul şi nu este crezut, aşa cum Casandra, la rândul ei, fusese blestemată să i se pună la îndoială adevărurile rostite. Iar acest adevăr, strigat cu disperare şi necrezut de nimeni, este ca Răul se află în oameni, indiferent ce nume poartă: „capcanele pentru cadavre” puse de militarii sovietici în Afganistan pentru uciderea populaţiei civile, fărădelegile săvârşite în vremea balaurului cu două capete, numit pe scurt Hitlerstalin sau Stalinhitler, sau „producţia fetusilor-x” – copii ai nimănui însămânţaţi în uterele-incubator ale deţinutelor din Uniunea Sovietică pentru crearea omului nou.
Cinghiz Aitmatov (n. 1928, Şeker, RSSA Kirghiză, URSS – d. 2008, Nürnberg, Germania), a fost un scriitor kîrgîz, cel mai cunoscut al ţării sale. A scris în limbile rusă şi kîrkîză. În 1956 este admis la Institutul de Literatură Maxim Gorki din Moscova, iar între 1958 şi 1966 este corespondentul ziarului Pravda în Republica Kîrghîză. După 1985, C. Aitmatov s-a alăturat politicii de glastnost a lui M. Gorbaciov, devenind consilier al acestuia şi ambasador al URSS la ONU, apoi al Rusiei la Bruxelles, pe lângă Uniunea Europeană şi NATO. Între 1993 şi 2008 a ocupat aceleaşi funcţii, cu intermitenţe, reprezentând Kîrgîstanul.
Leave a Reply