Deşi este primul roman al scriitoarei britanice, Profesorul a fost publicat în 1857, postum, în ciuda repetatelor eforturi ale autoarei de a găsi un editor. Cu toate acestea, Charlotte Brontë nu a renunţat niciodată la el; l-a iubit poate mai mult ca pe celelalte romanele ale sale, aşa cum o mamă este mai apropiată de unul dintre copiii ei, dacă este nedeptăţit de alţii. Inspirat din perioada petrecută la Bruxelles, rod al frământărilor interioare prilejuite de dragostea neîmpărtăşită a scriitoarei pentru profesorul ei de franceză, romanul este scris la persoana întâi din perspectiva unui personaj masculin. Naratorul este William Crimsworth, un orfan care-şi deapănă amintirile sub forma unei scrisori-fluviu adresată unui fost coleg de şcoală. Eroul principal este eliberat de umilinţele la care este supus de fratele său, ca angajat în fabrica acestuia, din Yorkshire. Pleacă la Bruxelles, unde îşi găseşte o slujbă de profesor. Flirtează cu directoarea şcolii, Zoraide Reuter. În cele din urmă se îndrăgosteşte de o elevă-profesoară, considerată de critici personajul feminin cel mai apropiat de realitate al Charlottei Brontë. Dincolo de decepţiile iscate de judecăţile personale uneori legate de convingerile religioase ale scriitoarei, romanul e plin de elocvenţă şi de miez. Este focalizat asupra relaţiei dintre predominanţa erotică şi identitatea socială. Ca slujbaş fără avere şi statut, Crimsworth este fatalmente conştient de faptul că nu este atrăgător pentru femei. Frances este şi ea o orfană, săracă şi umilă caracterizare ce reliefează legătura intrinsecă dintre inferioritatea statutului social şi reprimarea impusă sentimentelor. Prin ea, Brontë explorează obsesia adversităţilor întâmpinate de femeile lipsite de mijloace şi relaţii. Atât Frances, cât şi Crimsworth contrabalansează absenţa avantajelor în plan social cu munca asiduă şi autostăpânirea, virtuţi recompensate prin securitatea pecuniară şi garantarea unei locuinţe.
De acelaşi autor
Leave a Reply