Din India şi Grecia antică până în Europa epocii moderne, noţiunea de „reîncarnare” sau „renaştere” apare ca laitmotiv atât în textele sacre, cât şi în cele profane. Fie că este vorba despre karma sau despre teoria reminiscenţei, problema migraţiei sufletului dintr-un corp în altul a dominat istoria gândirii, de-a lungul mileniilor – de la Upanişade şi dialogurile platonice până la Teilhard de Chardin şi psihologia modernă. Sylvie Simon retrasează în această lucrare de sinteză istoria conceptului de reîncarnare din Antichitate până în zilele noastre, dintr-o perspectivă pluridisciplinară, pornind de la descrieri, mărturii şi relatări prezente în literatură şi filosofie, sau în corespondenţa şi jurnalele unor personalităţi ce au abordat tema reîncarnării. Sufletul, care nu moare niciodată, trece dintr-un corp în altul pentru a trage învăţăminte din vieţile sale anterioare. Reîncarnarea confirmă faptul că Viaţa este mult mai mult decât acest scurt interval de timp între naştere şi moarte, mai mult decât un simplu joc la ruletă rusească, ce anihilează orice drept la egalitatea de şanse. Principalul merit al cărţii este acela că demonstrează faptul că teoria reîncarnării se armonizează perfect cu datele fizicii cuantice şi cu principiul cauzalităţii – potrivit căruia „tot ceea ce există trebuie să aibă o cauză” – ceea ce permite stabilirea unei paralele între karma orientalilor şi feedbackul sau retroacţiunea din fizica...
