Ana Maria Sandu – Omoară-mă!
Omoară-mă este ultima care a prozatoarei Ana Maria Sandu. Vali este un tânăr care o găseşte într-o seară pe Ramona, o fată de vârsta lui, plângând. Ambii intră rapid în comuniune sufletească. El băut, ea, după o proaspătă crimă, se sărută chiar, la un moment dat. El dispare pentru a lăsa loc poveştii unei fete care a ajuns să stea în gazdă pe Domenii 76 la o bătrână, mare povestitoare. Dacă la început nu-i gusta aventurile, cu timpul le-a acceptat, ba mai mult – savoarea prozei – a făcut, conştient sau inconştient, parte din jocul nebunesc al Doamnei Manea. Episodul menage a trois-ului, dintre bătrână, tânără şi un personaj din tinereţea sa, încântă cititorul, nu dezgustă. Rar aşa un rafinament printre tinerii noştri scriitori. Cele două devin foarte apropiate. Cu gândul la bărbatul din experienţa sexului în trei, parcă nu mai este aşa de ataşată celorlalte poveşti, la fel de savuroase ale bătrânei. Trebuie să asculte unele istorisiri legată.
Pentru că dacă nu se rup planurile, eroii îmbătrânesc degeaba, la un moment dat, noi, ca cititori, ne-am trezit cu o lungă scrisoare de motivare: de ce a omorât-o pe babă. Vali revine în finalul cărţii dar nu convinge că poate fi un personaj. Ce impresionează la ultima carte a Anei Maria Sandu este universul psihotic al ultimei părţi, o nebunie care accentuează valoarea scriiturii reprezentantei noului val literar de la noi. Ce se lungeşte este partea scrisoarei prin care încearcă să-şi justifice crima. Şi partea vampirologică e slăbuţă, chiar dacă ştim că acum e o modă.
Sku: DJHFB-5
Culegerea de proze scurte ale lui Ernst Jünger, care a avut la bază volumul omagial Ausgewählte Erzählungen (Povestiri alese), publicat în 1975, este definitorie pentru personalitatea literară a autorului german.
Cele Zece povestiri multilateral dezvoltate, plasate temporalin defuncta societate socialistă, sunt animate de ochiul de soldat „Svejk“ al autorului. Fără a se suprapune tematic peste creaţiile literare şi cinematografice despre comunism apărute deja, prozele aduc în atenţie eroi şi situaţii noi: recitatorul de versuri omagiale care scrie în jurnalul propriu poezii-pamflet la adresa Conducătorului, grănicerul care torturează fugarii spre Occident, fotbalistul care îşi escrochează coechipierii, vînzându-le deodorante contrafăcute.
În Scaune de pluş Dan Petru Cristea construieşte o utopie negativă foarte ingenioasă şi, într-un fel, actuală. Armătura narativ-speculativă susţine aici o reflecţie asupra mecanismelor represive − dublate de inevitabile riposte subversive − ale unei societăţi guvernate totalitar. Cititorul e provocat să-şi imagineze o Românie care, chiar dacă a depăşit pragul fatidicului an 2000 şi chiar dacă a intrat, ca tot restul lumii, în era Internetului, rămâne captivă într-un sistem politic (cvasi)comunist: Revoluţia a eşuat, dictatorul e în viaţă , mijloacele orwelliene de supraveghere sau de control al informaţiei s-au perfecţionat.
Scotch este imaginea unui dezolant spaţiu postindustrial dintr-un oraş de provincie: uzine dezafectate, muncitorii şi patronii „capitalişti” ai puţinelor fabrici salvate de la dispariţie, resturi de fier şi beton, crisma incredibil de ieftină şi blocul de nefamilişti. Aici se schiţează fragil o poveste între un inginer tânăr, incremenit în capcană Fabricii de Aliaje Speciale, şi secretara directorului, care traversează dezolantul peisaj pe role, cu volumul lui Marcus Aurelius în rucsac. Peste toate pluteşte amintirea lui Ilă, ţăran mort în patul lui, în sunet de cetera, şi o abia ghicită nostalgie a lumii rurale dispărute. Cartea Ioanei Bradea este un straniu poem muzical despre fabrici şi uzine agonizante, despre macarale şi maşini cu denumiri tehnice complicate, devenite inutile în brava lume nouă a României contemporane.
Gluma rusească aduce în scenă destinele unor oameni care caută cu obstinaţie să înţeleagă ce se întâmplă cu ei înşişi sau dacă mai pot spera că vor ieşi vreodată din labirintul amintirilor traumatizante ale comunismului şi din marasmul tranziţiei româneşti postdecembriste.
Trickster este, povestea lui Doru, conceput „din greşeală” de doi muncitori proaspăt urbanizaţi şi crescut de bunici în anii socialismului atotbiruitor în arhetipalul sat ardelenesc Roagăz. Doru e un copil sănătos, normal şi inteligent, numai că refuză multă vreme să vorbească.
Povestea unei coroane de oţel este o scriere cu titlu simbolic, consacrată evocării rolului jucat de regalitate în frământata epocă a războiului de independenţă faţă de Poarta otomană.
Romanul Sînt o babă comunistă! continuă „experimentul de mentalitate” început de Dan Lungu cu Raiul găinilor, coborârea într-un comunism remanent nu la nivel politic sau social, ci la nivelul omului obişnuit trecut prin acel sistem şi profund marcat de el. Sînt o babă comunistă! te provoacă să zâmbeşti, să râzi în hohote, să te întristezi, dar mai ales să-ţi întrerupi, pentru câteva clipe, lectura şi să ieşi afară spre a te convinge că realitatea e altfel, că oamenii sunt altfel. Însă, chiar şi după acest exerciţiu, nu-ţi rămâne decât şansa să constaţi că scriitorul şi-a cunoscut vecina de bloc, pe fiica acesteia plecată în Canada, l-a cunoscut pe fostul tău coleg de serviciu care spunea bancuri politice, fiind în acelaşi timp informator, te-a cunoscut pe tine. Şi apoi a scris această carte tocmai pentru a ne oferi tuturor o nouă oglindă, în care să ne vedem aşa cum suntem şi cum, de multe ori, n-am vrea să fim.
În anul 1068, istoria Transilvaniei se scria la Chirales. În bătălia de pe dealul Cserhalom, pecenegii şi cumanii au fost înfâinţi definitiv, iar prinţul învingător a devenit Sfântul Ladislau. Cronica pictată de la Viena o aminteşte ca pe una dintre bătăliile cruciale ale Evului Mediu. Unde sunt şi ce făceau romanii acelor veacuri? Unul dintre posibilele răspunsuri se afla în această carte. Romanul prezinta scene de viata, cultură şi religie într-un tablou refacut la aproape un mileniu de la aceste evenimente. La poalele Cserhalomului însă, Chiralesul păstrează şi azi o aură de mister şi melancolie. Kyrie Lex este un roman-palimpsest despre istoria unor învinşi care au rămas pe loc.
Volumul de proză Johnny Panic şi Biblia Viselor include un corpus amplu de texte în proză, de la povestiri de tinereşe şi maturitate până la fragmente din jurnalele şi însemnările personale ale autoarei Sylvia Plath.
NUVELIST,
sînt incompetent în alimentarea locomotivelor;
sînt incompetent în eternitatea fotosintezei;
sînt incompetent în speologie;
sînt incompetent în cultivarea bujorilor;
sînt incompetent în a înţelege o bujie;
sînt incompe
