Ma Jian – Scoate limba!
Cel mai adesea, se spune că Tibetul pe care îl înfăţişează Ma Jian în Scoate limba (seria de povestiri publicată în 1987 sub titlul complet de Arată-ţi albul limbii sau gol-goluţ) este „departe“ — departe de viziunile oficiale edulcorate, departe de proiecţiile occidentale entuziaste şi departe de toate locurile comune care figurează acest spaţiu drept „acoperişul lumii“ şi îl reduc la o carte poştală cu Palatul Potala; voci mai firave spun că brutalitatea, sexualitatea dezlănţuită şi primitivismul lumii descoperite de naratorul-reporter sunt şi ele subtile îndepărtări şi distorsionări orientaliste ale unei realităţi de o infinită complexitate. Indiferent cum stau lucrurile, prin textele lui Ma, a căror forţă tulburătoare ne bântuie mult timp după încheierea lecturii, avem şi şansa unei apropieri cea faţă de formidabila generaţie a scriitorilor chinezi de la sfârşitul anilor 1980.
De acelaşi autor
Pentru prima dată în cariera sa de scriitor, Christian Jacq ne aduce în prim-plan o serie de povestiri din îndepărtatul Egipt. Povestiri pline de mister şi magie. Artişti sau simpli aventurieri, păstori sau regi devin rând pe rând personaje de poveste. Poveşti din Egipt. Cu harul său, scriitorul creează o atmosferă unică şi o vrajă care te captivează cu fiecare pagină citită. Căci cartea în întregimea ei este o chemare, chemarea unei lumi ce străbate timpul şi te poartă spre secretele marii piramide.
Volum de proze scurte de o desăvârşită virtuozitate. Personajele lui Cochinescu sunt privite din interior, din spaţiul unde se duc bătăliile sufletului. Autorul lasă cititorului plăcerea de a constata singur ce gândeşte şi ce spune omul, astfel încât cuvântul unui personaj să pornească din trăirile sale cele mai intense, să treacă prin mintea cititorului şi abia apoi să fie vizibile în pagină. Deşi Isavella visează cârnaţi, o lume miraculoasă se ridică din acest amănunt banal, iar cititorul este martor şi participant.
Spre deosebire de cărţile anterioare ale lui Irvine Welsh, Acid House se bazează însă mai mult pe satira socială, intrigile se întreţes într-o lume feroce, lovind în banalitate şi grotesc, descoperind o comedie neagră. Doi profesori de filozofie se ceartă până încep să se ia la pumni; băieţii care se ocupă de transportul mobilei devin obiect al dorinţei pentru vedetele de la Hollywood; Dumnezeu însuşi, enervat de impotenţa unui tânăr nefericit, se implică în acţiune şi îşi transformă progenitura într-o muscă. Nihilismul şi egoismul rămân trăsăturile de bază ale drogaţilor, de nedistins din această perspectivă, care îşi spun pe rând poveştile cutremurătoare.
Ieşită parcă din faldurile violetului burg bacovian, maşinăria fantastică a lui Poe şi binecuvântarea lui Urmuz, Mama Sonya, cartea de povestiri a lui Nichita Danilov, ne aduce aminte de halucinanta cutie a Pandorei, din care degetele de prestidigitator ale autorului scot din întuneric în lumină, desfăşurându-le în faţa ochilor uimiţi ai cititorului, un evantai de tablouri absurde, fabule bufone şi circuri babilonice, toate rod al unui puternic morb existenţial venit din sfera inconştientului colectiv…
Istoria cavalerului si a Fecioarei venite din Liliput cu burta la gură este o colecţie de povestiri centrate pe o serie de personaje care îşi trăiesc istoriile personale în oraşul virtual Santa Maria. Prima povestire, “Avenida de Mayo”, a apărut în 1933, iar ultima, “Va veni si rândul câinelui”, vede lumina tiparului in acest volum. Istoria cavalerului… cuprinde aşadar aproape toată proza scurtă a lui Onetti, scrisă pe parcursul a mai bine de patruzeci de ani.
Fancy Nancy şi căţeluşul fiţoşel Fancy Nancy se întoarce! Iar când familia ei decide să cumpere un căţel, ea e convinsă că va fi cea mai fiţoşică fetiţă din lume. Doar un căţel mic şi pufos nu poate fi decât… fiţoşel. Dar familia ei vrea un câine mare… vai, câtă lipsă de eleganţă!
Fancy Nancy e de părere că totul e mai bun dacă e mai fiţos. De la tiara sclipitoare de pe capul ei, până la vârfurile pantofiorilor strălucitori, Nancy e hotărâtă să-şi înveţe familia câte ceva despre cum e să fii fiţos. Ea îşi transformă părinţii şi surioara mai mică pentru o singură seară magică şi inventează o poveste drăgălaşă cu sau fără înflorituri… fiţoase.
Numai cine nu-l cunoaşte pe armeanul cu suflet pentru femei poate spune că povestirile sale sunt plictisitoare. Luând un titlu cosmopolit (Cesarei Evora i se zice Miss Perfumado), Bedros Horasangian revine în literatura română ca un povestitor de forţă. Cel care prin anii ‘70, prin uscăciunea literară de la noi, aducea parfumul noii generaţii, reuşind să ia într-un an o sumedenie de premii, revine după o lungă absenţă cu un volum de treisprezece povestiri, una mai exotică decât alta. Plasate în cîte un oraş european plus New York, Istanbul şi Montréal, povestirile poartă drept titlu numele unei femei şi spun câte o poveste de dragoste, cele mai multe nefericite. Plimbîndu-se prin Central Park, un bărbat cîntăreşte posibilitatea de a o urma pe „Roxanne“ la Boston şi de a-şi salva astfel relaţia; în plin comunism, leningrădeanul Oleg o întîlneşte pe moscovita „Nataşa“ pe plajă la Odesa, se îndrăgostesc şi apoi îşi petrec ani buni căutîndu-se unul pe altul; la Napoli, Giuseppe poartă după el o zi întreagă o pernă veche pe care nu găseşte unde s-o arunce, aşa cum îi ceruse „Giulietta“; ajuns la Berlin, saxofonistul de culoare Jay compune cîntecul „Lady Day“, pentru Karin, nemţoaica pe care o cunoaşte în urma unui mic accident; „Noemi“ – o evreică singură din Tbilisi – se hotărăşte să vadă marea şi pleacă la Soci; în Paris, „Isabelle“, o altă femeie marcată de singurătate, convieţuieşte cu un şoricel; „Kiki Iguazu“ este porecla primită de o argentiniancă de la iubitul ei pictor cu care trăieşte la Paris; „Carol“ este o profesoară lesbiană din Montréal încă nepregătită pentru o nouă relaţie, după moartea iubitei; în Lisabona, Ricardo se îndrăgosteşte de o necunoscută pe care o va reîntîlni la un bordel sub numele „Anaïs“; londoneza „Marisa“ are o aventură în Azore, în timp ce iubitul ei pleacă în India ca să scrie un reportaj…
Bogdan Suceavă, în noua sa carte “Miruna, o poveste“, dă în mintea copiiilor, într-un sens bun al expresiei. Coboară cu lejeritate de povestitor veritabil pe Valea Rea, împreună cu sora sa Miruna, acolo unde bunicul său locuia parcă din alt timp şi alt spaţiu. Încă de la început, percepţia naratorului despre Bunul său îi personalizează trăirea: “pantalonii săi albi şi aspri mi se păreau curaţi ca prin minune, pentru că eu, când mă jucam, mă murdăream întotdeauna”. Copiii descoperă în Niculae Berca un povestaş veritabil. Sunt fermecaţi de Andreiaş Gozman, un vârcolac, de fapt un cioban care se transformă în lup, apoi “puşcat” de vânători, de fântânarul care însoţeşte visele de coborâre în adâncuri, de prinderea bandei lui Oarţă, de baciul care ucide ursul cu mâinile goale. De unde plecarea la casa bunicului nu era pe placul celor mici, pentru că “mama îi spunea Mirunei că e un uriaş, iar uriaşii sunt în poveşti”, nu se mai dădeau duşi.
Volumul cuprinde povestirile publicate de Vladimir Nabokov în rusă, între anii 1920-1940, cele scrise în rusă, unele nepublicate la vremea aceea, altele apărute doar în revistele ruseşti din Berlin sau Paris.
Doru Braia Când un european cu state mai vechi în comunitatea continentală vine pentru prima oară în România, reacţia acestuia este implacabil stupefacţia. Din primul moment. Indiferent de mijlocul de transport folosit, constată imediat că timpul alocat c
