Henryk Sienkiewicz – Prin foc şi sabie

Premiul Nobel pentru Literatură, 1905 „pentru meritele sale excepţionale ca scriitor epic„ În Prin foc şi sabie, care în formula iniţială avea să poarte titlul Barlogul lupilor (Wilcze gniazdo), episoadele se derulează pe două direcţii de natură şi importanţă diferite, aflate însă în raport de strictă şi reciprocă subordonare. Tema sociala – una dintre încercările armate de eliberare a Ucrainei – se împleteşte organic cu aceea românescă – peripeţiile iubirii dintre Jan Skrzetuski şi Helena Kurcewicz – care va transmite unele contigente exterioare în Neamul Şoimăreştilor lui Sadoveanu. Apropierea şiîntrepătrunderea unor teme atât de vaste a fost o idee strălucita din partea autorului care putea să cuprindă în acest cadru imens toate calităţile omeneşti – de la forţa fizică a soldatului la geniul comandantului – şi toate simţirile – de la foame şi frică până la ambiţie şi dragoste de ţară. De acelaşi autor Pan Wolodyjowski Fără ideal Prin pustiu şi...

Henryk Sienkiewicz – Quo Vadis

Premiul Nobel pentru Literatură, 1905 “pentru meritele sale excepţionale ca scriitor epic“ Quo Vadis este o poveste de dragoste, între un augustan, un militar recunoscut de întreaga Romă, şi fiica unui rege barbar, pe fondul „luptei” dintre religia creştină, ce deabea se înălţa, şi orgiile curtenilor lui Nero. Ligia, fiica regelui barbar devine creştină, face, prin atutidinea şi credinţa ei nestramutată ca şi Vinicius ( militarul renumit) să treacă la creştinism, la început pentru a obţine iubirea ei, pentru ca mai apoi, augustanul să devină un creştin adevărat. Dintre personaje se remarca Petronius, un militar care face parte din suita lui Nero, numit „arbitrul eleganţei”, din cauza pasiunii, iubirii şi gustului său pentru frumos. El atrage simpatia cititorului prin curajul şi luciditatea gândirii sale; în societatea bolnavă de mârşăvie, în care toţi nu fac altceva decât să-l laude pe Nero pentru a-i intra în graţii şi a obţine cât mai multe bunuri şi avuţii, Petronius este singurul care îşi permite să-l vadă pe Cezar aşa cum este el cu adevărat: un măscărici, un poet mai puţin decât mediocru, şi este singurul care îşi permite, atunci când împăratul îi caută laudele, să-l „muştruluiască”, şi să-i spuna direct, că operele sale nu sunt atât de strălucite pe cât crede, ştiind însă întotdeauna să întoarcă totul în favoarea sa cu un gest, sau cu o vorbă bine spusă, la momentul oportun. Se remarcă şi Nero, un mascărici, cu o faţă de maimuţă, un personaj ce se crede adulat şi iubit de mulţime, ce are impresia că este foarte puternic şi influent, în esenţă, fiind doar un laş, care se teme de parerea „gloatei”, foarte sensibil la fiecare critică/laudă. HENRYK SIENKIEWICZ (1846-1916), unul dintre cei mai prolifici scriitori polonezi, a primit în anul 1905 Premiul Nobel pentru romanul Quo Vadis, opera inspirată de persecuţiile creştinilor în timpul împăratului Nero. Dintre celelalte scrieri ale...

Henryk Sienkiewicz – Pan Wolodyjowski

Premiul Nobel pentru Literatură, 1905 „pentru meritele sale excepţionale ca scriitor epic„ Universul polifonic al războiului acoperă în Trilogie o gamă uriaşă de tonuri cuprinse în registrele sonorităţilor simultane sau individualizate. „Melodia concretă” a încleştărilor întrepătrunde armonia discordantă a glasurilor oamenilor şi strigătelor animalelor cu sunetele obiectelor şi ale fenomenelor. Lech Ludorowski Harul creator al lui Sienkiewicz n-a fost o scânteie, o rază de lumină răsfrântă într-un ciob lucitor, ci o vâlvătaie şi un diamant de primă mărime […], ficţiunile lui sunt ciudat de limpezi, de intense, viguroase şi colorate, închegate din amănunte perfect individualizate. Aici îşi află sursa policromia incomparabilă a tablourilor, căldura şi plasticitatea descrierilor, a imaginilor şi a scenelor, într-un cuvânt, concretizările artistice ale acestor ficţiuni. După părerea mea, din acest punct de vedere, puţini scriitori ai lumii îi pot sta alături, dar poate că nici unul dintre ei nu-l întrece. Eliza Orzeskowa […] o carte care se apropie mult de ceea ce se înţelege de obicei prin formula romanului de capă şi spadă. Cu deosebirea că valenţele realiste sunt mai pronunţate aici, iar episoadele se consumă într-o realitate mai aspră, în care prefacerile Evului Mediu pătrund cu anume întîrziere şi întru câteva modificate în comparaţie cu Apusul Europei. În cele mai multe secvenţe, acţiunea nu zăboveşte pe la curţile regelui sau ale aristocraţilor, deşi nici acestea nu lipsesc, ci se petrece în ţinuturi cu o geologie şi vegetaţie sălbatică, în care întâmplările năprasnice sunt la ordinea zilei. Evident, sunt şi aici domnite serafice, cu suflet de mimoză […], înduioşând lesne inimile simţitoare ale cavalerilor, dar în momentele de cumpănă [ele] împărtăşesc cu dârzenie dificultăţile unei vieţi dure, prea adesea în stare să răpună fiinţa omenească. Stan Velea Comanzi Pan Wolodyjowski, şi primeşti gratuit volumul Quo Vadis (Colecţia Cotidianul) Vol 2 De acelaşi autor: Quo Vadis Fără ideal Prin foc şi sabie Prin pustiu şi junglă...

Henryk Sienkiewicz – Făra ideal

Premiul Nobel pentru Literatură, 1905 “pentru meritele sale excepţionale ca scriitor epic“ Henryk Sienkiewicz (1846–1916) a pătruns în conştiinţa europeană şi universală datorită, în primul rând, romanelor istorice. Premiul Nobel acordat în anul 1905, după  ce în 1896 publicase Quo vadis, avea să-l impună ca pe unul dintre cei mai cunoscuţi şi populari romancieri din lume. Dincolo de interesul major faţă de istorie, pasiune manifestată încă de copil, Sienkiewicz era la curent cu ideile care se vehiculau în epocă, precum şi cu disputele purtate în zona literaturii şi artei. Excelent observator al evenimentelor şi al problemelor din viaţa socială şi politică, scriitorul s-a dovedit un fin cunoscător al sufletului uman şi mai ales al psihologiei feminine… Pentru a demonstra că este un „scriitor total”, a trecut dincolo de preocupările istorice şi a scris câteva romane social – psihologice (Fără ideal, 1891; Familia Połaniecki, 1894; Convulsii, 1910), în care exprimă idei , atitudini, concepţii proprii nivelului de gândire de la sfârşitul epocii, demonstrând totodată că stăpâneşte structura şi tehnica altor specii literare (jurnalul, epistolografia, memoriile etc).  Structural, romanul se caracterizează prin descrierea detaliată a sentimentelor, dorinţelor şi trăirilor protagoniştilor, Sienkiewicz dovedindu-se un excelent cunoscător al psihologiei umane. Rigoarea descrierilor din jurnal atestă credibilitatea şi autenticitatea mărturisirilor. Dincolo de caracterizările la nivel individual, sunt importante cele trei ipostaze ale iubirii care se desprind în urma evoluţiei naraţiunii…Vă lăsăm să descoperiţi un roman fascinant cu o poveste...

Henryk Sienkiewicz – Prin foc şi sabie. 2 volume

Premiul Nobel pentru Literatură, 1905 “pentru meritele sale excepţionale ca scriitor epic“ Prin foc şi sabie, romanul de proporţii al lui Henryk Sienkiewicz, a apărut în 1884 şi face parte din aşa-numita Trilogie, alături de romanele Potopul şi Pan Wolodvjowski. La mai mult de un secol şi jumătate de la apariţie, este una dintre cărţile-cult din Polonia şi, ca aproape orice roman clasic, şi-a păstrat puterea de seducţie de-a lungul anilor. Autorul a ales formula romanului istoric, ambiţionându-se să înfăţişeze, în peste 1.000 de pagini, o imagine cuprinzătoare a regatului Poloniei, frământat de lupte şi conflicte, într-o tulburată epocă postrenascentistă. În secolul al XVII-lea, la graniţa dintre Polonia şi Ucraina, în timpul unei revoluţii pentru eliberarea Ucrainei, Jan Skrzetuski se îndrăgosteşte de Helena Kurcewicz, o femeie foarte frumoasă, care lasă o impresie puternică fiecărui bărbat pe care îl întâlneşte. Frumuseţea ei este dublată de un intens simţ al onoarei, ea fiind capabilă chiar să se sinucidă, doar pentru a evita căderea în dizgraţie. Prin foc şi sabie spune povestea răzmeriţei care a izbucnit în 1640 în regatul Poloniei. Răscoala condusă de Bogdan Hmielniţki, Tuhai-bei şi Bohun urmăreşte eliberarea Ucrainei. De cealaltă parte, oastea poloneză, în frunte cu prinţul Wisniowiecki, încearcă să înăbuşe răzmeriţa şi să poarte tratative cu răsculaţii. Iar lupta se soldează cu întemeierea statului Ucraina, cu preţul multor vieţi omeneşti, în vreme ce polonezii le cad prizonieri răsculaţilor, care îi vând ca sclavi. Scenele de bătălie se numără printre secvenţele cele mai spectaculoase din roman, autorul exploatând din plin tehnica detaliului. Sienkiewicz şi-a îndeplinit misiunea de a scrie un roman patriotic, cu o dimensiune mobilizatoare, în care să înfăţişeze formarea identităţii naţionale a Poloniei. De acelaşi autor Prin foc şi...

Henryk Sienkiewicz – Fără dogmă. 2 volume

Premiul Nobel pentru Literatură, 1905 “pentru meritele sale excepţionale ca scriitor epic“ „S-a spus că Polonia ar fi moartă, secătuită, înrobită, dar iată aici dovada vieţuirii şi a triumfului ei. Ca şi Galileo, oricine va fi obligat să gândească: E pur si muove când, în faţa ochilor întregii lumi, acest omagiu va fi acordat însemnatului patrimoniu al Poloniei şi geniului său. Acest omagiu nu mi-a fost acordat mie − pentru că pământul Poloniei este roditor şi nu duce lipsă de scriitori mai buni decât mine −, ci patrimoniului polonez şi geniului polonez.” Henryk Sienkiewicz, Discurs rostit la Banchetul Nobel, Stockholm, 10 decembrie 1905 Order Fără dogmă. 2 volume Preţ @ RON34,90 Qty: Adauga in cosul de...