William Butler Yeats – Rosa Alchemica şi alte scrieri

Premiul Nobel pentru Literatură, 1923 „poezia sa întotdeauna inspirată care, într-o formă artistică superioară, dă expresie săiritului unei națiuni întregi” Considerat de critici cea mai bună operă în proză al lui W.B. Yeats, Rosa Alchemica e şi unul dintre textele reprezentative pentru limbajul bogat, dar şi pentru preocupările principale ale scriitorului: cultura irlandeză, miturile şi legendele celtice, magia, alchimia şi misticismul. Eroii din povestirile lui W. B. Yeats sunt trubaduri, zâne, apariţii fantastice care traversează întreaga mitologie celtică: Hanrahan cel Roşu, menestrel care ştie cântece străvechi, iubita mitică, Oona, pe care o pierde mândrul Costello, bătrânul cavaler al Sfântului Ioan, înţeleptul rege căruia îi cresc în păr penele Vulturului Cenuşiu sau cei trei magi. Sunt şi personaje obişnuite, parte din universul domestic al lumii irlandeze, precum proscrisul care ajunge să fie răstignit pentru că le reproşează călugărilor proasta găzduire. În Rosa Alchemica, un tânăr încearcă să se salveze de fascinaţia pe care o are faţă de ritualurile secrete şi tainele alchimiştilor, dar participarea la o astfel de ceremonie îi deschide de fapt calea de acces către un adevăr esenţial, marcându-i definitiv existenţa. Fie că e vorba despre textele aşa-numit oculte sau despre reinterpretări ale legendelor irlandeze, acelaşi aer de mister şi aceleaşi ritmuri străvechi răzbat din povestirile lui W.B. Yeats. „Privit prin lentila modernistă, William Butler Yeats aminteşte de Fernando Pessoa, poetul modernist par excellence în literatura portugheză. Amândoi practică jocul multiplicării identitare, prezentându-se publicului cititor sub diverse nume, cu diverse trăsături, suma cărora ar putea reconstitui eul poetic adânc, de fapt niciodată exhaustiv, scos la lumină. O aură mistică pluteşte pe deasupra versurilor lor îngreunate de o căutare febrilă, fie aceasta a propriei fiinţe, ori a fiinţei naţionale. Şi amândoi clădesc o fiinţă naţională posibilă: o Anglo-Lusitanie, respectiv o Anglo-Irlandă paradigmatică – singurele manifestări ale adevăratei patrii, patria limbajului poetic.“ (Mihaela ANGHELESCU IRIMIA) Ilustrația copertei: Clavis Artis, manuscris...

William Butler Yeats – Rugă pentru fiica mea

Din nou e vaiet de furtună-afară,

Iar punctul cuibărit sub plăpumioară

În leagăn doarme dus. În drumul meu

Pădurea Gregory și-un deal cu greu…

Jacinto Benavente

Premiul Nobel pentru Literatură, 1922 „pentru felul fericit în care a continuat ilustratele tradiții ale dramei...

Anatole France – Ospătăria La Regina Pedauque

Premiul Nobel pentru Literatură, 1921 „ca o recunoaştere a strălucitelor lui realizări literare, caracterizate prin nobleţea stilului, o adâncă simpatie faţă de oameni, graţie şi un autentic temperament galic” “Ospătăria trebuie pusă între operele majore ale lui Anatole France. Aici, el a schițat un grup de personaje rupte din viață, copii legitimi ai minții sale, în propria lor lume colorată.” E.A. Karlfeldt, secretar permanent al Academiei Suedeze, în Discursul de acordare a premiului, Stockholm, 1921 “Amator de curiozități filosofice, erudit, bibliofil, [France] se plimba de la alexandrinism la secolul al XVIII-lea, de la Tebaida la strada Saint-Jacques, de la Paris la Florenta…” Gustave Lanson, Histoire de la littérature francaise “… o poveste pasionantă, construită cu ingrediente clasice: un învățăcel, Jacobus Tournebroche, un profesor, Jérôme Coignard, un “filosof “ ermetic, “iluminat”  și teosof, un capucin zăpăcit, o familie modestă de negutatori, câteva suave reprezentante ale sexului focos și câteva personaje din înalta societate a Parisului de secol XVIII.” Alexandru Matei Order Ospătăria La Regina Pedauque (Colecţia Jurnalul Naţional) Preţ @ RON15,99 Qty: Adauga in cosul de...

Anatole France – Insula pinguinilor

Premiul Nobel pentru Literatura, 1921 „ca o recunoaştere a strălucitelor lui realizări literare, caracterizate prin nobleţea stilului, o adâncă simpatie faţă de oameni, graţie şi un autentic temperament galic” Un misionar creştin ajunge, păcălit de Diavol, pe o insulă acoperită de gheţuri şi, având o vedere foarte proastă, îi confundă pe marii pinguini din specia Great Auk (dispărută la jumătateasecolului al XIX-lea) cu nişte păgâni ce trebuie creştinaţi. El botează animalele, iar Dumnezeu, care în mod normal le pemite doar oamenilor să fie botezaţi, rezolvă problema dăruindu-le pinguinilor suflete şi transformându-i în fiinţe omeneşti. Astfel începe istoria pinguinilor, ce o oglindeşte, satiric, pe cea a Franţei şi a Europei Occidentale. Pinguinii trec prin marile migraţii, prin Evul Mediu eroic, prin Renaştere şi cunosc o epocă modernă, tehnologică; civilizaţia lor ultraindustrială e distrusă, până la urmă, de o campanie teroristă, şi totul porneşte de la capăt. Insula pinguinilor e o critică a naturii umane; morala, obiceiurile şi legile omeneşti sunt obiectul satirei lui Anatole France. Cele mai citite cărţi, de la clasici la contemporani. Colecţia Carte de Buzunar – un refugiu în lectură, oricând, oriunde, între două destinaţii, la un ceai sau în...

Anatole France – Nos enfants

Premiul Nobel pentru Literatura, 1921 „ca o recunoaştere a strălucitelor lui realizări literare, caracterizate prin nobleţea stilului, o adâncă simpatie faţă de oameni, graţie şi un autentic temperament galic” Extragându-şi seva din cultura şi tradiţia umanistă, opera lui Anatole France (1844-1924), pe adevăratul său nume Anatole Francois Thibault, reflectă atitudinea gânditorului erudit, adept al frumuseţii antice, asupra căruia apasă povara...