Miguel Ángel Asturias – Oameni de porumb

Premiul Nobel pentru Literatură, 1967 „pentru creația lui literară plină de viață, adânc înrădăcinată în modul de viață și tradițiile indigenilor din America Latină.” Oameni de porumb este romanul cel mai cunoscut şi în acelaşi timp cel mai ermetic al lui Miguel ángel Asturias, în care cititorul pendulează necontenit între real şi magic, fascinat de sunete, de descrieri, de simboluri şi de metafore. Este povestea înfruntării crâncene dintre două lumi: pe de o parte, comunităţile indigene, păstrătoare ale culturii maya, cu miturile, legendele şi tradiţiile ancestrale; pe de altă parte, societatea modernă care le aduce acestor oameni doar un viitor nedesluşit şi dezumanizat. Realismul magic, care îşi va găsi mai târziu consacrarea prin autori ca Juan Rulfo şi Gabriel García Márquez, se desăvârşeşte la Asturias într-un limbaj suprarealist, încărcat de imagini memorabile. Miguel ángel Asturias (1899-1974) s-a născut în Guatemala. După încheierea studiilor universitare în ţara sa natală, a plecat la Paris. Acolo şi-a terminat prima carte, Legendele Guatemalei, care a fost publicată la Madrid în 1930 şi apoi, tradusă în franceză, în Cahiers du Sud, cu o prefaţă a lui Paul Valéry. Tot la Paris şi-a scris primul roman, Preşedintele, care a putut fi publicat abia după căderea dictaturii din Guatemala. A scris mai multe romane, volume de poeme şi piese de teatru, dar romanul Oameni de porumb (1949) este considerat în mod unanim drept capodopera sa. Miguel ángel Asturias a fost distins cu Premiul Nobel pentru Literatură în...

Nelly Sachs – Peisaj de strigăte

Premiul Nobel pentru Literatură, 1966 „pentru importanta ei operă lirică şi dramatică, operă care prezintă destinul evreilor cu emoţionantă forţă” Aici unde mă împiedic în sare, Aici la marea cu sugarii ei albăstrii, care se hrănesc de lună nebuni de la sufletul-doică. Aici în nisipul care a dansat în cercul de zodii şi iarăşi stă frecat de ceea ce nu s- a născut, Îmi apari mergând...

Shmuel Yosef Agnon

Premiul Nobel pentru Literatură, 1966 „pentru creaţiile sale de o profundă valoare artistică şi totodată carcateristice pentru aspectele vieţii poporului evreu”...

Mihail Șolohov – Ei au luptat pentru patrie

Premiul Nobel pentru Literatură, 1965 „…pentru forța artistică și integritatea cu care a dat expresie, în epica Donului, unei etape istorice din viața poporului rus .”...

Jean Paul Sartre – Zidul

Premiul Nobel pentru Literatură, 1964 „pentru opera sa care, prin spiritul de libertate şi prin căutarea adevărului pe care le reprezintă, a exercitat o vastă influenţă asupra epocii noastre” Lumea este oglinda libertăţii mele. Jean-Paul Sartre Una dintre cele mai importante creaţii existenţialiste ale lui Jean-Paul Sartre, Zidul (1939) este o colecţie de cinci nuvele, reprezentative pentru scrierile sale ulterioare. Prima dintre ele, care dă şi titlul volumului, descrie, pe fondul experienţelor crude şi, totodată, absurde prin care a trecut Sartre ca voluntar în războiul civil din Spania, ultimele clipe de viaţă ale unor prizonieri condamnaţi la moarte, închişi în aceeaşi celulă. Absurditatea naturii umane în lumea modernă, lupta pentru supravieţuire şi pentru păstrarea libertăţii şi demnităţii individuale jalonează un parcurs iniţiatic în care aceste teme extrem de actuale sunt urmărite cu o totală obiectivitate şi, nu rareori, cu un profund dezgust. De acelaşi autor Adevăr şi Existenţă Teatru Order Nobel refuzat Preţ @ RON34,99 Qty: Adauga in cosul de...

Jean Paul Sartre – Teatru

Premiul Nobel pentru Literatură, 1964 „pentru opera sa care, prin spiritul de libertate şi prin căutarea adevărului pe care le reprezintă, a exercitat o vastă influenţă asupra epocii noastre” Profesor la Şcoala de Artă dramatică a prietenului său Charles Dullin în 1942-1943, Sartre extrage din teatrul clasic grec şi din Estetica lui Hegel propria sa concepţie despre un teatru auster, moral, mitic, aducând cu un ritual. Jean Paul Sartre propune, aşadar, un teatru mitic, ce transpune marile probleme ale epocii contemporane, la care ne îngaduie să reflectăm, în timp ce împrejurări deosebite şi situaţii critice forţează personajele la o alegere vitala. Acestui conţinut moral, dar nu şi moralizator, i se potrivesc o acţiune scurtă şi violentă, o montare austeră, o exprimare limpede, tensionată, sobră, pastrând ceva din pompa antica şi transformând reprezentaţia într-o adevărată ceremonie. […] Problemele dezbătute vizează culpabilitatea individuală sau colectivă. Spaţiul este claustral: oraş închis sau asediat, infern, închisori, camere-refugiu, camere-sechestratoare. De acelaşi autor Adevăr şi Existenţă Zidul Order Filosofie Preţ @ RON45,00 Qty: Adauga in cosul de...