Aleksandr Soljenitin – O zi din viaţa lui Ivan Denisovici

Premiul Nobel pentru Literatură, 1970 “pentru forţa morală cu care a continuat tradiţiile fundamentale ale literaturii ruse” În noiembrie 1962 revista Novîi Mir publică un text literar care avea să schimbe pentru totdeauna chipul Uniunii Sovietice: O zi din viaţa lui Ivan Denisovici. Autorul lui – un profesor de matematică trecut prin experienţa gulagului, Aleksandr Soljeniţîn. Cel care avea să devină vocea milioanelor de oameni prizonieri în propria ţară şi cronicarul calvarului pe care aceştia l-au avut de îndurat. În O zi din viaţa lui Ivan Denisovici, această voce se face auzită pentru prima oară. „Regimul din Rusia nu a putut supravieţui decât instaurând teroarea. Trebuie să înţelegem că vindecarea unui popor nu se poate înfăptui decât dacă fiecare îşi va asuma vina pe care o are.“ (Aleksandr Soljeniţîn, interviu publicat în Der Spiegel, în iulie 2007) Ziua începe la 5 dimineaţa. Geamurile sunt căptuşite cu gheaţă de două degete grosime şi baraca e albită, pe dinăuntru, de promoroacă. Ivan Denisovici se trezeşte în sunetele unui ciocan lovit de o bucată de fier. Între deşteptare şi stingere, viaţa e o continuă aventură: o serie de probe, de „munci“ pentru care ai nevoie de rezistenţă, de curaj şi de noroc. Dacă scapi de carceră, dacă nu te îmbolnăveşti, dacă reuşeşti să-ţi ascunzi câte o bucată de pâine sau câte o unealtă, dacă nu devii turnător şi nici „şacal“, ai trecut încercările. Ivan Denisovici trebuie să le treacă de 3 653 de ori… Veţi citi cartea în câteva ore. Veţi trăi în ea. Veţi fi prizonieri o zi întreagă într-un lagăr din Siberia. Veţi supravieţui: va fi o zi senină, aproape fericită.     Order O zi din viaţa lui Ivan Denisovici Preţ @ RON27,00 Qty: Adauga in cosul de...

Aleksandr Soljenitin – O zi din viaţa lui Ivan Denisovici

Premiul Nobel pentru Literatură, 1970 „pentru forţa morală cu care a continuat tradiţiile fundamentale ale literaturii ruse” Veţi citi cartea în câteva ore. Veţi trăi în ea. Veţi fi prizonieri o zi întreagă într-un lagarădin Siberia. Veţi supravieţui: va fi o zi senină, aproape fericită. Ziua începe la 5 dimineaţa. Geamurile sunt căptuşite cu gheaţă de doua degete grosime şi baraca e albită, pe dinăuntru, de promoroaca. Ivan Denisovici se trezeşte în sunetele unui ciocan lovit de o bucată de fier. Între deşteptare şi stingere, viaţa e o continuă aventură: o serie de probe, de „munci“ pentru care ai nevoie de rezistenţă, de curaj şi de noroc. Dacă scapi de carceră, dacă nu te îmbolnăveşti, dacă reuşeşti să-ţi ascunzi câte o bucată de pâine sau câte o unealtă, dacă nu devii turnător şi nici „şacal”, ai trecut încercările. Ivan Denisovici le-a trecut de 365 de ori… De acelaşi autor Iubeşte...

Aleksandr Soljenitin – Iubeşte revoluţia!

Nobel pentru Literatură, 1970.Eroul, Nerjin, vrea să intre în armată spre a-şi apăra ţara, dar este refuzat din motive medicale. Nerjin este un tânăr sovietic, unul înzestrat cu o judecată sănătoasă, deci cu simţ critic. Cititorul va înţelege cum s-a format viitorul disident şi va aprecia simplitatea totodată rafinată şi proaspătă a scrierii tânărului Soljenitin

Aleksandr Soljenitin – Iubeşte revoluţia!

Premiul Nobel pentru Literatură, 1970 “pentru forţa morală cu care a continuat tradiţiile fundamentale ale literaturii ruse” Nerjin, eroul romanului şi un alter ego idealist al autorului, este un tânăr  matematician însetat de cunoaştere şi atras de literatură şi de istorie. Puternic instalat în utopismul vârstei sale, face tot posibilul pentru a servi regimul sovietic. El, intelectualul puţin naiv, câteodată prostănac, întotdeauna curajos, înfruntă frigul, foamea, batjocura şi pedepsele nedrepte, cu speranţa că într-o zi va fi primit în rândurile artileriei. În faţa realităţii crude, pe care o dezbate alături de colegi, Nerjin închide ochii. Nimic nu este întâmplător, toată suferinţa trebuie să aibă un sens, crede el. Nici o nedreptate nu-i poate anihila avântul revoluţionar. Iubeşte revoluţia! este autoportretul unui Soljeniţîn încă exaltat şi candid, din ce în ce mai lucid, însă fidel convingerilor sale – un visător ce refuză realitatea. De acelaşi autor O zi din viaţa lui Ivan...

Aleksandr Soljenitin – Iubeşte revoluţia!

Premiul Nobel pentru Literatură, 1970 “pentru forţa morală cu care a continuat tradiţiile fundamentale ale literaturii ruse” Iubeşte revoluţia! este, înainte de toate,o operă neterminată. Cine are chef să citească un roman căruia nu-i ştim sfârşitul? Şi de ce ar fi publicată o operă abandonată de autorul său? Volumul de faţăeste un roman scris de Soljeniţîn la 23 de ani, la sfârşitul anilor ‘40, înainte de a fi trimis în lagăr, fiind o primă dovadă a geniul care va excela printr-o mânuire abilă a destinelor individuale şi colective, o impresionantă forţă poetică, simţ al detaliului, ironie subtilă. Avem, deci, un document literar de prim rang. Nerjin, eroul romanului şi un alter ego idealist al autorului, este un tânăr  matematician însetat de cunoaştere şi atras de literatură şi de istorie. Puternic instalat în utopismul vârstei sale, face tot posibilul pentru a servi regimul sovietic. El, intelectualul puţin naiv, câteodată prostănac, întotdeauna curajos, înfruntă frigul, foamea, batjocura şi pedepsele nedrepte, cu speranţa că într-o zi va fi primit în rândurile artileriei. În faţa realităţii crude, pe care o dezbate alături de colegi, Nerjin închide ochii. Nimic nu este întâmplător, toată suferinţa trebuie să aibă un sens, crede el. Nici o nedreptate nu-i poate anihila avântul revoluţionar. Iubeşte revoluţia! este autoportretul unui Soljeniţîn încă exaltat şi candid, din ce în ce mai lucid, însă fidel convingerilor sale – un visător ce refuză realitatea. Alexandr Soljeniţîn (1918–2008), condamnat la muncă silnică în 1945 pentru „activităţi contrarevoluţionare”, se face cunoscut în 1962 datorită cărţii O zi din viaţa lui Ivan Denisovici. În 1968, i se publică în Occident Primul cerc şi Pavilionul Canceroşilor. Pentru Soljeniţîn, marea operă este însă restabilirea, printr-un roman istoric, a adevărului despre Revoluţia din 1918, demers notat R-17 sau Roata Roşie. În 1970, primeşte Premiul Nobel pentru Literatură, iar în 1973 publică Arhipelagul...

Samuel Beckett – Proust

Premiul Nobel pentru Literatură, 1969 „pentru scrierile sale, care – în noile forme de roman sau dramă – caută o atitudine pentru sărăcia omului modern „ Greu de închipuit „întâlnire“ mai improbabilă decât aceea dintre Samuel Beckett şi Marcel Proust, dintre irlandezul închis în tăceri grele de sens şi parizianul intoxicat de verbozitatea de salon. Faptul ca ea a avut totuşi loc, faptul că în 1931, la şapte ani de la moartea lui Proust, autorul lui Molloy a dedicat acest opuscul celui ce-l zămislise pe Swann ne somează să ne revizuim criteriile de clasificare. De acelaşi autor Opere I. Integrala prozei...