Giosuè Carducci – În Santa Croce

Premiul Nobel pentru Literatură, 1906 „nu numai luând în consideraţie adânca lui cunoaştere şi cercetările critice dar, înainte de orice, ca omagiu pentru energia creatoare, prospeţime stilului şi forţa lirică tipăice capodoperolor sale poetice” O, voi cei mari, născuţi în zodii bune A hibernalei de-astăzi zări itale, De-un cer prielnic înzestraţi anume Cu-amor, tărie, ură-n voi egale...

Henryk Sienkiewicz – Prin pustiu şi junglă

Premiul Nobel pentru Literatură, 1905 „pentru meritele sale excepţionale ca scriitor epic„ Inspirat de aventura africană a scriitorului, care a participat la o expediţie de vânătoare, Prin pustiu şi junglă este povestea captivantă a doi tineri, un baiat şi o fată, răpiţi de lângă părinţii lor. După multe peripeţii şi evenimente neprevăzute, datorită curajului şi inteligenţei lor, ei reuşesc să se întoarcă cu bine acasă. De acelaşi autor Fără ideal Pan Wolodyjowski Prin foc şi...

Henryk Sienkiewicz – Fără ideal

Premiul Nobel pentru Literatură, 1905 „pentru meritele sale excepţionale ca scriitor epic„ Cunoscut publicului roman sub titlul Aniela, Fără ideal analizează magistral drama intelectualului inapt de acţiune, care îşi iroseşte prin deliberări sterile şansa marii iubiri, fiind totodata şi un pătrunzător studiu despre natura umană, despre acea parte bolnavă din om, despre forşele întunecate, ale personalităţii umane, surse ale eşecurile unei individualităţi lipsite de principii (dogme, idealuri) consecvente. De acelaşi autor Pan Wolodyjowski Prin foc şi sabie Prin pustiu şi...

Henryk Sienkiewicz – Prin foc şi sabie

Premiul Nobel pentru Literatură, 1905 „pentru meritele sale excepţionale ca scriitor epic„ În Prin foc şi sabie, care în formula iniţială avea să poarte titlul Barlogul lupilor (Wilcze gniazdo), episoadele se derulează pe două direcţii de natură şi importanţă diferite, aflate însă în raport de strictă şi reciprocă subordonare. Tema sociala – una dintre încercările armate de eliberare a Ucrainei – se împleteşte organic cu aceea românescă – peripeţiile iubirii dintre Jan Skrzetuski şi Helena Kurcewicz – care va transmite unele contigente exterioare în Neamul Şoimăreştilor lui Sadoveanu. Apropierea şiîntrepătrunderea unor teme atât de vaste a fost o idee strălucita din partea autorului care putea să cuprindă în acest cadru imens toate calităţile omeneşti – de la forţa fizică a soldatului la geniul comandantului – şi toate simţirile – de la foame şi frică până la ambiţie şi dragoste de ţară. De acelaşi autor Pan Wolodyjowski Fără ideal Prin pustiu şi...

Henryk Sienkiewicz – Quo Vadis

Premiul Nobel pentru Literatură, 1905 “pentru meritele sale excepţionale ca scriitor epic“ Quo Vadis este o poveste de dragoste, între un augustan, un militar recunoscut de întreaga Romă, şi fiica unui rege barbar, pe fondul „luptei” dintre religia creştină, ce deabea se înălţa, şi orgiile curtenilor lui Nero. Ligia, fiica regelui barbar devine creştină, face, prin atutidinea şi credinţa ei nestramutată ca şi Vinicius ( militarul renumit) să treacă la creştinism, la început pentru a obţine iubirea ei, pentru ca mai apoi, augustanul să devină un creştin adevărat. Dintre personaje se remarca Petronius, un militar care face parte din suita lui Nero, numit „arbitrul eleganţei”, din cauza pasiunii, iubirii şi gustului său pentru frumos. El atrage simpatia cititorului prin curajul şi luciditatea gândirii sale; în societatea bolnavă de mârşăvie, în care toţi nu fac altceva decât să-l laude pe Nero pentru a-i intra în graţii şi a obţine cât mai multe bunuri şi avuţii, Petronius este singurul care îşi permite să-l vadă pe Cezar aşa cum este el cu adevărat: un măscărici, un poet mai puţin decât mediocru, şi este singurul care îşi permite, atunci când împăratul îi caută laudele, să-l „muştruluiască”, şi să-i spuna direct, că operele sale nu sunt atât de strălucite pe cât crede, ştiind însă întotdeauna să întoarcă totul în favoarea sa cu un gest, sau cu o vorbă bine spusă, la momentul oportun. Se remarcă şi Nero, un mascărici, cu o faţă de maimuţă, un personaj ce se crede adulat şi iubit de mulţime, ce are impresia că este foarte puternic şi influent, în esenţă, fiind doar un laş, care se teme de parerea „gloatei”, foarte sensibil la fiecare critică/laudă. HENRYK SIENKIEWICZ (1846-1916), unul dintre cei mai prolifici scriitori polonezi, a primit în anul 1905 Premiul Nobel pentru romanul Quo Vadis, opera inspirată de persecuţiile creştinilor în timpul împăratului Nero. Dintre celelalte scrieri ale...

Henryk Sienkiewicz – Pan Wolodyjowski

Premiul Nobel pentru Literatură, 1905 „pentru meritele sale excepţionale ca scriitor epic„ Universul polifonic al războiului acoperă în Trilogie o gamă uriaşă de tonuri cuprinse în registrele sonorităţilor simultane sau individualizate. „Melodia concretă” a încleştărilor întrepătrunde armonia discordantă a glasurilor oamenilor şi strigătelor animalelor cu sunetele obiectelor şi ale fenomenelor. Lech Ludorowski Harul creator al lui Sienkiewicz n-a fost o scânteie, o rază de lumină răsfrântă într-un ciob lucitor, ci o vâlvătaie şi un diamant de primă mărime […], ficţiunile lui sunt ciudat de limpezi, de intense, viguroase şi colorate, închegate din amănunte perfect individualizate. Aici îşi află sursa policromia incomparabilă a tablourilor, căldura şi plasticitatea descrierilor, a imaginilor şi a scenelor, într-un cuvânt, concretizările artistice ale acestor ficţiuni. După părerea mea, din acest punct de vedere, puţini scriitori ai lumii îi pot sta alături, dar poate că nici unul dintre ei nu-l întrece. Eliza Orzeskowa […] o carte care se apropie mult de ceea ce se înţelege de obicei prin formula romanului de capă şi spadă. Cu deosebirea că valenţele realiste sunt mai pronunţate aici, iar episoadele se consumă într-o realitate mai aspră, în care prefacerile Evului Mediu pătrund cu anume întîrziere şi întru câteva modificate în comparaţie cu Apusul Europei. În cele mai multe secvenţe, acţiunea nu zăboveşte pe la curţile regelui sau ale aristocraţilor, deşi nici acestea nu lipsesc, ci se petrece în ţinuturi cu o geologie şi vegetaţie sălbatică, în care întâmplările năprasnice sunt la ordinea zilei. Evident, sunt şi aici domnite serafice, cu suflet de mimoză […], înduioşând lesne inimile simţitoare ale cavalerilor, dar în momentele de cumpănă [ele] împărtăşesc cu dârzenie dificultăţile unei vieţi dure, prea adesea în stare să răpună fiinţa omenească. Stan Velea Comanzi Pan Wolodyjowski, şi primeşti gratuit volumul Quo Vadis (Colecţia Cotidianul) Vol 2 De acelaşi autor: Quo Vadis Fără ideal Prin foc şi sabie Prin pustiu şi junglă...