Herta Müller – Este sau nu este Ion

Premiul Nobel pentru Literatură, 2009 „Premiul Nobel pentru literatură îi este acordat scriitoarei Herta Müller, care descrie cu lirismul său concentrat şi proza plină de sinceritate universul celor deposedaţi“ Volumul reuneşte poezii scrise de Herta Muller folosind cuvinte decupate din reviste, cu precădere din Plai cu boi: texte vaporoase, suprarealiste, jucăuşe. Un deliciu literar şi vizual, poeme şi colaje simultan, un volum care se cere nu numai citit, ci şi privit. Este prima carte scrisă în română a autoarei de la plecarea în 1987 în Germania. De acelaşi autor Regele se-nclină şi ucide Animalul inimii Order Despre poezie Preţ @ RON32,50 Qty: Adauga in cosul de...

Herta Müller – Leagănul respiraţiei

 Premiul Nobel pentru Literatură, 2009 „Premiul Nobel pentru literatură îi este acordat scriitoarei Herta Müller, care descrie cu lirismul său concentrat şi proza plină de sinceritate universul celor deposedaţi“ Leagănul respiraţiei a avut o altă destinaţie. Scrierea Hertei Müller nu era programată să fie prima carte a unui laureat Nobel, nici să fie în ton cu opera care a consacrat-o. Trebuia să fie un volum de mărturii, dar moartea prematură ai eroului Oskar Pastior, poetul supravieţuitor al lagărului sovietic, a făcut ca ea să nu mai fie semnată în doi.  A fost predată editurii germane înainte de a primi Premiul Nobel. „În 2001, am început să-mi notez discuţiile mele cu foşti deportaţi din satul meu”, aminteşte unui reporter german.”Ştiam că Oskar Pastior fusese şi el deportat, şi i-am spus c-aş dori să scriu despre asta. A vrut să mă ajute cu amintirile lui. Ne-am întâlnit regulat, el povestea şi eu notam. Curând însă a apărut şi dorinţa să scriem împreună cartea.“ În 2004, ea şi cu Oskar Pastior, împreună cu Ernest Wichner, au plecat într-o călătorie documentară în Ucraina, în locurile unde existaseră cîndva lagărele staliniste. Într-un alt interviu, Herta Müller vorbeşţe despre „fericirea tristă“ a lui Pastior la revederea lagărului unde muncise şi flămânzise timp de patru ani, mereu la limita dintre  viaţă şi moarte. „Pentru călătorie îşi cumpărase o salopetă. De ce oare? Doar nu trebuie să mai munceşti acolo – i-am spus, şi-am râs amândoi. Acolo, în lagăr, s-a purtat ca unul întors acasă. Lagărul era tinereţea lui.“ În 2006, Oskar Pastior a murit. „După moartea sa, am fost ca paralizată… Abia după un an m-am decis cu greu să mă despart de «noi» şi să scriu singură un roman. Dar n-aş fi putut-o face fără detaliile lui Oskar Pastior din viaţa cotidiană de lagăr.“ Dacă în trecut Herta Müller a prelucrat experienţe personale şi elemente...

Herta Müller – În coc locuieşte o damă

Premiul Nobel pentru Literatură, 2009 „Premiul Nobel pentru literatură îi este acordat scriitoarei Herta Müller, care descrie cu lirismul său concentrat şi proza plină de sinceritate universul celor deposedaţi“ În coc locuieşte o damă,  este o colecţie bilingvă de poeme – colaje. „bărbatul care nu se adună are un cal mic ca o prună l-a înhămat la creier şi-n trifoi îl cînt-un greier de şi-l plimbă pe peron zici că-i moartea cu breton cînd îşi face ochii roata poţi să vezi bolta-nspicată prinsă-n cuie de calciie ca o rîie” “Im Haarknoten wohnt eine Dame – În coc locuieşte o damă” este o colecţie de poeme –colaje. Dar tehnica (dadaistă) a colajului, evocând folosirea unor cuvinte scoase din pălărie, va rămâne doar o inocentă capcană. Cititorul va descoperi după primele pagini că Herta Müller nu joacă zaruri cu poezia. Sau dacă o face, trişează. Cuvintele sunt rostogolite şi întoarse şi încălzite în pumni atâta timp cât trebuie ca hazardul să nu mai aibă niciun cuvânt de spus. În ritmul cântecelelor pentru copii, se dezlănţuie un univers imagistic de o forţă covârşitoare în care ludicul şi firescul plonjează în spaimă, tenebre şi...

Herta Müller – Călătorie într-un picior

Premiul Nobel pentru Literatură, 2009 „Premiul Nobel pentru literatură îi este acordat scriitoarei Herta Müller, care descrie cu lirismul său concentrat şi proza plină de sinceritate universul celor deposedaţi“ O carte superbă. Conştiinţa cea mai intimă a Irenei – unde politicul a devenit cu totul personal – este magnific redată în aceste pagini.“ (The New York Times Book Review) „Irene, personajul principal, pleacă din cealaltă ţară, din ţara Dictatorului, în Vest… Herta Müller reuşeşte să construiască o naraţiune în care fiecare cititor se simte apatrid şi lipsit de apărare. Limbajul descrierilor este dur. Doar acolo unde lucrurile înseşi sunt reci, scriitoarea îşi ia libertatea unui limbaj poetic strălucit, fără a încerca prin acesta o evadare.“ (Frankfurter Allgemeine Zeitung) „Irene a mers la prima căsuţă poştală. A scos o vedere din geantă şi a scris: Vreau uneori ca tu să fii mai aproape decât o vitrină, sau o creangă, sau un pod. Dar chiar atunci când gândesc asta, îmi dau seama că te pierd din ce în ce mai mult din ochi.“ Publicat în 1989, Călătorie într-un picior este primul roman scris de Herta Müller după ce a părăsit România. De acelaşi autor Leagănul respiraţiei Order Călătorie într-un picior Preţ @ RON24,00 Qty: Adauga in cosul de...

Herta Müller – Ţinuturile joase

Premiul Nobel pentru Literatură, 2009 „Premiul Nobel pentru literatură îi este acordat scriitoarei Herta Müller, care descrie cu lirismul său concentrat şi proza plină de sinceritate universul celor deposedaţi“ „În povestirile din volumul Ţinuturile joase Herta Müller descrie, în aparenţă, nu mai mult decât un sat. Un sat care conţine toate satele «şvăbeşti» din Banat. Satul acesta e privit din perspectiva unui copil. Fără intenţia declarată de a explora trecutul personal, Herta Müller readoptă percepţia copilului de odinioară. Notează privirile, gesturile, mişcarea, spaimele şi închipuirile copiilor, confruntându-le cu modul de a se comporta al adulţilor. Herta Müller scrie de parcă tocmai s-ar fi deşteptat într-o împărăţie a cruzimii… Autoarea revine repetat la o serie de evenimente apăsătoare, care totuşi nu miră şi nu indignează pe nimeni din acest univers rural. Copilul este singurul revoltat.“ (Fr.Chr. DELIUS) „Cititorul este îmbogăţit de poezia, de observaţia precisă şi de onestitatea fără ezitare în portretizarea lumii din jur şi a naratorului însuşi care transpar din acest volum scris cu o artă desăvârşită.“ (South Atlantic Review) Order Ţinuturile joase Preţ @ RON25,00 Qty: Adauga in cosul de...

Herta Müller – Încă de pe atunci vulpea era vânătorul

Premiul Nobel pentru Literatură, 2009 „Premiul Nobel pentru literatură îi este acordat scriitoarei Herta Müller, care descrie cu lirismul său concentrat şi proza plină de sinceritate universul celor deposedaţi“ Cartea apărută recent la Editura Humanitas este  o alegorie cu stil despre supravieţuirea într-o lume a perversiunilor, în care până şi vulpea era vânător. Animalele, plantele, bălegarul şi cenuşiul fabricilor, cu abatoare în jur, nu sunt decât o radiografie a societăţii în care omul nu era decât o unealtă socială, în schimbul slujirii nimicului preamărit cu pompă.”Încă de pe atunci vulpea era vânătorul” se poziţionează ca un denunţ literar care despică diavolul născut şi crescut de un sistem totalitar. Ca şi “Animalul inimii” este o carte despre frenezia şi iureşul şoaptelor care în scrierea profund interiorizată devin urlete peste bezna totalitară.  Nici Adina, nici Paul, nici Clara nu sunt  personaje de poveste. Doar  vieţuitoare printre furnici şi muşte, peste balega ce tronează imperial cât statura ochiului stăpânului care străluceşte. „Şi flegma străluceşte,” ne spune autoarea direct şi fără alambicuri stilistice. Herta Müller nu are poveşti în care binele să învingă răul. În cărţile sale, “din aburul fricii, paşii devin verticali”, păduchii de frunze compun onduleul părului prezidenţial, sertarele sunt căptuşite cu urechi, abatoarele răsfiră miros de piele arsă şi totul pare un pasaj din cartea morţii. Nici un licăr de speranţă, pentru că “în spatele capului trec pantofii, în ceafă răsună paşii.” Întreaga carte este o succesiune de  metafore ce se ridică la înălţimea Nobelului. Volumul are un şir obsedant de întrebări, fără răspuns. În loc să lămurească, adâncesc depresia. Actorii acestei lumi se impart în două. Dar şi unii şi alţii trebuie să poarte măşti. Herta Müller a fost şi rămâne de partea “capetelor care se leagănă în ritmul cântecului şi se deosebesc de cele care veghează.” Peste alte meridiane, iubitorul de Virginia Woolf poate regăsi o trăire similară,...