Mario Vargas Llosa – Kathie şi hipopotamul

Premiul Nobel pentru Literatură, 2010 „cartografierea structurilor puterii și pentru imaginile sale tranșante ale rezistenței, revoltei și înfrângerii individuale” „Dacă în Lima anilor ’50, oraşul în care am început să scriu, ar fi existat o mişcare teatrală, este foarte probabil ca, în loc de romancier, să fi devenit dramaturg. Pentru că teatrul, de pe vremea când încă pur-tam pantaloni scurţi şi am văzut la Teatrul Segura o punere în scenă a piesei Moartea unui comis-voiajor de Arthur Miller […], a fost prima mea iubire. […] Deşi mi-am dedicat viaţa altor genuri de literatură, iubirea precoce pentru teatru nu s-a stins niciodată şi a continuat să pâlpâie acolo în umbră, dând dovadă în acest sens chiar piesele cuprinse în acest volum. Scrierea lor a fost o permanentă plăcere şi, în acelaşi timp, o lecţie de modestie şi de sinteză, căci, spre deosebire de romancier, care este atotputernic şi extrem de liber, autorul de teatru trebuie să-şi accepte condiţia de simplă piesă a unui mecanism în care actorii, regizorii, scenografii, la fel ca timpul şi mijloacele, joacă un rol prin-cipal în succesul sau eşecul spectacolului. “ Llosa De acelaşi autor Lituma în Anzi Odiseu şi Penelopa Războiul sfârşitului lumii Mătuşa Julia şi condeierul Cine l-a ucis pe Palomino Molero? Scrisori către un tânăr romancier Peştele în apă Order Kathie şi hipopotamul Preţ @ RON28,00 Qty: Adauga in cosul de...

Mario Vargas Llosa – Conversaţie la Catedrala

Premiul Nobel pentru Literatură, 2010 „cartografierea structurilor puterii și pentru imaginile sale tranșante ale rezistenței, revoltei și înfrângerii individuale”   Catedrala invocată de Llosa nu este locul sacru al reculegerii, în care sufletul îşi găseşte liniştea, refugiul solitar, împăcarea. Ironic şi paradoxal, acest nume îl poartă o crâşmă mizeră de la periferia Limei anilor ’60, cu mese şchioape, cu fum de ţigară şi mirosuri grele, cu gesturi şi vorbe obscene. Iată fundalul pe care se desfăşoară conversaţia celor doi protagonişti, proveniţi din categorii sociale diferite, dar pe care îi revoltă absurdul aceleiaşi lumi în descompunere. După cum au subliniat criticii, prin această carte Llosa a izbutit să creeze romanul total. Creaţia lui are o arhitectură amplă şi măreţia unei catedrale. Order Conversaţie la Catedrala Preţ @ RON55,00 Qty: Adauga in cosul de...

Mario Vargas Llosa – Călătoria către ficţiune

Premiul Nobel pentru Literatură, 2010 „cartografierea structurilor puterii și pentru imaginile sale tranșante ale rezistenței, revoltei și înfrângerii individuale” „Ficţiunea ne însoţeşte încă de când, în adâncurile preistoriei, am păşit întâia oară pe sinuosul drum care avea să ne ducă, după milenii, la ceea ce azi numim civilizaţie. Literatura e fiica târzie a acelei îndeletniciri primitive de a inventa şi a povesti istorii care a umanizat specia şi a rafinat-o. Această viaţă impalpabilă, fermecătoare şi indispensabilă – ficţiunea – pe care o trăim când călătorim, singuri sau însoţiţi (ascultându-i pe povestitori sau urmându-i pe scriitori), către universurile deschise de imaginaţie nu trebuie considerată o palidă copie a vieţii adevărate, a vieţii trăite obiectiv: amuzament, magie, joc, exorcism, nonconformism şi revoltă, dorinţa de libertate şi plăcere, ficţiunea înseamnă multe lucruri deodată şi, fără îndoială, este o trăsătură esenţială şi exclusivă a omenirii, o călătorie fără întoarcere către locuri necunoscute, un act de eroism intelectual care conţine, în potenţialitate, toata uimitoarea aventură umană înscrisă în istorie.“ (Mario VARGAS LLOSA) Order Călătoria către ficţiune Preţ @ RON27,00 Qty: Adauga in cosul de...

Mario Vargas Llosa – Orgia perpetuă

Premiul Nobel pentru Literatură, 2010 „cartografierea structurilor puterii și pentru imaginile sale tranșante ale rezistenței, revoltei și înfrângerii individuale” „Câteva personaje literare mi-au marcat viaţa mai profund decât majoritatea fiinţelor în carne şi oase pe care le-am cunoscut. Din toată această sarabandă eterogenă şi cosmopolită, vârtej de năluciri prietenoase reînnoit în funcţie de epocă şi de starea de spirit, nici una nu a fost atât de persistentă ca Emma Bovary, cu nici una nu am stabilit şi întreţinut o relaţie mai categoric pasională. Când am citit pentru prima oară Doamna Bovary am avut, cu certitudine, două revelaţii: ştiam, de-acum, ce fel de scriitor mi-ar fi plăcut să fiu şi mai ştiam că din acel moment aveam să fiu îndrăgostit până la moarte de Emma Bovary. Pe viitor, ea urma să-mi fie ceea ce a fost în prima perioadă pentru Léon Dupuis: «îndrăgostita din toate roma¬nele, eroina tuturor dramelor, acel vag ea din toate volumele de versuri».“ (Mario Vargas Llosa) Order Orgia perpetuă Preţ @ RON34,00 Qty: Adauga in cosul de...

Mario Vargas Llosa – Băieţii şi alte povestiri

Premiul Nobel pentru Literatură, 2010 „cartografierea structurilor puterii și pentru imaginile sale tranșante ale rezistenței, revoltei și înfrângerii individuale” Şefii, primul dintre cele doua volume cuprinse în Baieţii şi alte povestiri, a fost publicat pentru întâia oara în urmă cu 50 de ani, marcând debutul oficial ca prozator al lui Mario Vargas Llosa. Realismul lucid al acestor şase povestiri, lipsit de inflexiuni mitologice, anunţă o perspectivă aparte in contextul literaturii sud-americane, identificaţi adesea cu realismul de tip magic. Povestirea Băieţii, scrisă un deceniu mai târziu, e un punct de cotitură: violenţa e aici mai insidioasa şi nu mai ţine atât de un tacit „cod“ al onoarei şi al machismului, ca în povestirile şi romanele de până în 1967, cat, mai degrabă, de însăşi regula jocului. Order Băieţii şi alte povestiri Preţ @ RON25,00 Qty: Adauga in cosul de...

Mario Vargas Llosa – Războiul sfârşitului lumii

Premiul Nobel pentru Literatură, 2010 „cartografierea structurilor puterii și pentru imaginile sale tranșante ale rezistenței, revoltei și înfrângerii individuale” „Atît Răul, cît şi Binele sălăşluiesc în egală măsură în om, de aceea autorul nu îşi judecă personajele […]. Tematica romanelor lui Vargas Llosa este morală, profund morală, o tematică a valorilor, una axiologică. […] În problematica vargasllosiană a călăului şi a victimei se dezbate stăruitor tema destinului. Pe de o parte, avem un determinism naturalist, care se înstăpîneşte peste personaje şi le urmăreşte în viaţă şi în moarte. Pe de alta, liberul arbitru se impune prin hotărîri violente în culminarea existenţială a creaturilor sale. Fatalism, pe un talger, ducînd la frustrare; iniţiativă dinamică, pe celălalt, ducînd spre speranţă.” (Jose Luis Martin) De acelaşi autor: Lituma în Anzi Odiseu şi Penelopa Mătuşa Julia şi condeierul Cine l-a ucis pe Palomino Molero? Kathie şi hipopotamul Scrisori către un tânăr romancier Peştele în...