Vladimir Tismăneanu – Perfectul acrobat. Leonte Răutu, măştile răului

Punctele nodale ale biografiei politice a lui Leonte Răutu (n. Lev Oigenstein, 1910-1993) au coincis cu momentele cele mai dramatice din istoria comunismului românesc. Răutu a fost exponentul unei tradiţii intolerant-dogmatice care şi-a pus pecetea asupra evoluţiei, ori mai precis spus, involuţiei culturii române, în cele peste patru decenii de dictatură comunistă. Într-un interviu acordat unui politolog elveţian (unicul de acest gen pe care a acceptat să-l dea), Răutu a declarat: „România comunistă a fost în întregime construită după modelul sovietic.” A uitat să adauge că el a fost arhitectul acestei construcţii diabolice. Prin intensitatea obsesivă a acţiunilor sale devastatoare, Răutu poate fi asemuit lui Andrei Jdanov, şeful absolut al aparatului ideologic sovietic după 1945, un adevărat dictator cultural. Răutu a fost principalul arhitect al ideologiei de partid şi al unei construcţii diabolice puse în slujba îndoctrinării şi înregimentării – e vorba de Secţia de Propagandă şi Agitaţie, denumită ulterior Direcţia de Propagandă şi Cultură. Având aceste prerogative, a patronat numeroase campanii de linşaj mediatic. În 1949, când rememora atacurile contra lui Arghezi, Leonte Răutu conchidea cu cinismul binecunoscut că intelectualii şi artiştii „care sunt şi astăzi duşmani trebuie bătuţi fără milă. Pe Tudor Arghezi, care nici acum nu s-a schimbat, l-am desfiinţat”. Leonte Răutu şi a sa Direcţie de Propagandă, sub diversele sale înfăţişări şi indiferent de etapele comunismului românesc, s-au ocupat cu combaterea activităţii intelectuale spontane, nedirijate, cu condamnarea formulei „artă pentru artă”, vădind dispreţul pentru libertatea intelectuală, libertate suprimată tocmai în numele unei noi libertăţi promise poporului. „Vladimir Tismăneanu, pe lângă faptul că a cunoscut din interiorul unei ţări comuniste ce înseamnă comunismul în diferite feluri, de la diferite paliere, a avut apoi experienţa ideală pe care a luat-o în mediul academic american pentru a putea privi acest fenomen, simultan, cu familiaritate şi distanţă. Este, pesemne, cel mai calificat intelectual din lume în clipa de faţă...

Cristiana Simionescu – Tumori şi pseudotumori maxilare

Morfogeneza aparatului dentomaxilar Anatomia şi histofiziologia aparatului dentomaxilar Chisturile/pseudochisturile oaselor maxilare Tumori benigne odontogene Tumori maligne odontogene Tumori nonodontogene şi alte leziuni înrudite ale oaselor...

Klaus Heinemann – Proiectul SFERA. Studiu asupra entităţilor spirituale sferice

Proiectul Sfera explorează domeniul spiritual care poate fi văzut în uimitoarele fotografii digitale făcute de Míċeál Ledwith şi Klaus Heinemann. Sferele de diferite forme, mărimi, cantităţi şi culori plutesc, alunecă şi planează în fiecare fotografie. Ledwith şi Heinemann ne oferă expertiza lor în domeniul sferelor, dovedindu-ne că nu sunt nici particule de praf, nici picături de apă. Ei caută să comunice cu sferele, văzându-le cu ochiul liber şi încercând să desluşească ce înseamnă existenţa lor pentru vieţile noastre. După ce a descoperit cu uimire sferele care apăreau strălucitoare ca nişte becuri în fotografiile pe care le făcuse într-un loc de reculegere spirituală, Klaus Heinemann a simţit imediat că era vorba de ceva mult mai profund. Heinemann a cercetat din nou mii de fotografii pe care le făcuse anterior şi a făcut alte mii pentru a testa ipoteza că aceste cercuri luminoase nu sunt altceva decât emanaţii ale unor fiinţe spirituale. Míċeál Ledwith a avut o experienţă asemănătoare după ce a aflat pentru prima dată despre fenomenul Sfera. Pentru a descoperi tot ce se putea despre natura lor, despre situaţiile în care prezenţa lor poate fi cel mai uşor detectată şi ce implicaţii ar putea avea ele pentru înţelegerea locului nostru în cosmos, el a început studierea intensă şi sistematică a sferelor, zi şi noapte, în diferite condiţii atmosferice. Până acum, el a adunat o colecţie de peste o sută de mii de imagini. În ultimi ani, oamenii s-au întrebat dacă obiectele sferice care apar în fotografiile lor sunt particule de praf sau ceva mai mult. În Proiectul Sfera, Míċeál Ledwith şi Klaus Heinemann, doi experţi de frunte în domeniul fenomenelor sferice, şi-au alăturat cunoştinţele dobândite de-a lungul anilor pentru a examina aceste apariţii fantomatice. Analizând detaliile fotografiilor color ale diferitelor tipuri de sfere şi rezultatele altor cercetări ştiinţifice, oferind sugestii practice pentru călăuzirea fotografilor amatori pasionaţi de fenomenul sferelor,...

Vladimir Bulat – Antonovici

415.00 – 300.00 Lei La început, lucrările lui Antonovici au avut un caracter clasic iar sculptorul părea să ţintească obţinerea unei structuri solide şi reci, în care tehnica meşteşugului era mai presus de inspiraţie. Relaţia cu Bîncuşi, în anii 50, îl ajută să se descopere pe sine în mod plenar. Rodul acestei colaborări şi ucenicii va fi reprezentat de o serie de sculpturi în marmură, care, indiferent ce reprezintă, releva ceea ce va deveni esenţial în stilul său, linia aceea de o remarcabilă puritate, care slujeşte o armonie reînoită continuu. Sculptorul Constantin Antonovici s-a născut în 1911 în Romania, unde a absolvit Academia de Arte Frumoase din Iaşi. După finalizarea studiilor în România, a fost pentru şase luni studentul celebrului sculptor croat Ivan Mestrovici, la Zagreb, şi a studiat la secţia de sculptură a Academiei de Arte Frumoase din Viena, sub îndrumarea Profesorului Fritz Behn. În anul 1947 s-a mutat la Paris, devenind colaborator apropiat al compatriotului său, Constantin Brâncuşi. Relaţia cu acesta l-a ajutat să se descopere din punct de vedere artistic. Repere biografice 1911 – La 18 februarie se naşte în comuna Cârligi, satul Ştefan cel Mare, jud Neamţ. 1934 – Este admis la Academia de Artă din Iaşi. 1937 – Prima comandă de sculptură, realizează altarul bisericii Talpalari, Iaşi. 1938 –  Execută altarul catedralei din Jimbolia. 1938 – Realizează Bustul lui Voltaire. 1940 – Lucreazp şase lui la atelierul lui Ivan Mestrovic, la Zabgeb. 1941 – Este încarcerat la Berlin, şi condamnat lamoarte de nazişti. 1946 – Expoziţie personală la Innsbruck. 1947 – Se stabileşte la Paris. Face cunoştinţă cu Brâncuşi, în atelierul căruia va petrece patru ani. 1949 – Expoziţia personală în galeria situată în 9bis, Rue Jean de Beauvais, Paris. 1950 – Finalitează lucrarea The Great Brâncuşi. 1953 – Lucrează la decorarea faţadei Parlamentului din Otawa, Canada. 1954 – Se stabileşte la New York. 1959...

Vlaicu Ionescu – Pictorul/The Artist

Cuprins Rădăcinile româneşti/Romania Roots La mijlocul vieţii/In mezzo del camin Trversarea exilului/The Crossing into Exil Note/Notes Prefaţă de Alberto Cernuschi Eseuri critice de Nina Stănculescu şi Ruxandra Garofeanu Fotografii de Sorin...

Stephen Mihm – Economia crizelor. Curs-fulger despre viitorul finanţelor

Economia crizelor este o carte care li se adresează în egală măsură profesioniştilor şi amatorilor în ale economiei, celor care fac regulile şi celor care le suportă consecinţele. Cartea aceasta este un manual, având ca obiect de studiu modurile şi motivele pentru care pieţele capotează. Dar este şi un ghid de instrucţiuni, venind cu propuneri pentru reechilibrarea economiei şi pentru evitarea unor greşeli precum cele care au dus la criza din 2008. Economia crizelor, ne spun cei doi autori, este un nou tip de economie, în care succesiunea balon speculativ–criză–recesiune trebuie înţeleasă ca o fază normală a ciclului economic. Introducerea unui nou regim al falimentului, divizarea băncilor mari şi adoptarea unei politici monetare care să descurajeze baloanele speculative sunt doar câteva dintre măsurile de redresare propuse. Publicată în mai 2010 în Statele Unite, Economia crizelor este o carte mult aşteptată, mai ales pentru că unul dintre autorii ei, Nouriel Roubini, se numără printre foarte puţinii economişti care au reuşit să identifice hibele din sistemul financiar, avertizând că se va ajunge la recesiune. Iar experienţa şi luciditatea celor doi autori fac ca Economia crizelor să fie oglinda perfectă a lumii noastre, cu trecutul, prezentul şi, mai ales, viitorul...