„Genealogia fenomenologică a logicii descoperă că domeniul logicului este, în realitate, mult mai amplu decât cel tratat de logica tradiţională până acum, dezvăluind totodată temeiurile de esenţă ascunse din pricina cărora s-a produs o atare îngustare – şi ea face acest lucru tocmai întorcându-se la originile a ceea ce este numit «logic» în sens tradiţional. Astfel, ea nu vădeşte doar o serie întreagă de prestaţii logice, ce se află deja în joc în cuprinsul unor straturi unde tradiţia nu le-a văzut câtuşi de puţin până acum, arătând drept urmare că problematica logică tradiţională s-a instalat la un etaj relativ superior al edificiului pe care îl abordează, ci ea descoperă totodată că presupoziţiile ascunse – pe baza cărora evidenţele de nivel superior ale logicianului devin cu adevărat inteligibile în chip ultim, potrivit sensului şi legitimităţii lor – se găsesc de fapt tocmai în cuprinsul acelor straturi inferioare. Doar mergând pe această cale vom putea iniţia cu adevărat o confruntare cu întreaga tradiţie logică, şi doar astfel vom putea – ca un ţel mai îndepărtat al unei elucidări fenomenologice a logicii – să obţinem acel concept mai cuprinzător al logicii şi al logos-ului amintit mai devreme.“ (Edmund...
