Mihail Lermontov – Un erou al timpului nostru

“Când rosteşti cuvântul “erou”, acesta pare să aibă un ecou aparte faţă de oricare altul, iar cel căruia îi este atribuit, privit prin ochii minţii, începe brusc să strălucească. Automat te gândeşti la un soldat viteaz, care-şi găseşte mereu loc sub gloanţele inamicului, sau la un pompier care îşi pune viaţa în joc în faţa flăcărilor, câştigând de fiecare dată pariul şi salvând vieţi”, scrie Blogu’ lu’ Gogu. Romanul Un erol al timpului nostru, opera lui Mihail Lermontov, continuă el, nu vorbeşte despre un astfel de personaj, dar aduce în faţa cititorului un caracter atipic, despre care autorul scrie în prefaţă următoarele: “Eroul timpului nostru, stimaţii mei domni, este într-adevăr un portret, dar nu al unui singur om: el este un portret compus din viciile întregii noastre generaţii, în deplina ei dezvoltare”. Peciorin este numele dat de Lermontov prototipului sau. De ce prototip? Aparent, el este construit doar din defecte şi majoritatea cititorilor îl vor percepe ca personaj negativ, cel puţin după prima parte a romanului, în care autorul ia rol de personaj şi află povestea eroului său de la un vechi prieten al acestuia. Partea a doua dezvăluie însă o faţă ascunsă a omului Peciorin, citând jurnalul său, în care destăinuirile alternează cu pasaje de filosofie, zugrăvind un caracter puternic, pentru care viaţa nu are reţetă şi nici vreo îngrădire. Peciorin este stăpânul propriului său destin şi mintea sa ageră este mereu în căutarea unei noi provocări, mereu în căutarea adevărului şi a înţelegerii unor taine pe care pe mulţi i-ar înfricoşa. Iată ce scrie în Jurnalul său: Cine ştie cu siguranţă dacă e convins de ceva ori nu?… Şi cât de des luăm drept convingere o iluzie a simţurilor sau o eroare a minţii!… Îmi place să mă îndoiesc de toate: această dispoziţie nu te împiedică să ai un caracter ferm şi hotărât; dimpotrivă, în ceea ce mă priveşte, eu păşesc...

Shusaku Endo – Scandalul

Scandalul (1986) este un roman care dezvăluie, într-o manieră lucidă şi necruţătoare, temerile şi obsesiile unui scriitor ajuns la o vârstă înaintată, explorând graniţa fragilă care desparte studiul gesturilor violente şi depravate de comiterea lor efectivă. La cei şaizeci şi cinci de ani ai lui, Suguro este apreciat de cititori, critici şi colegi de breaslă, deşi există voci care îi ironizează rigoarea morala şi reticenţa în privinţa problemelor sexuale.  Cu măiestria sa inegalabilă, Endo ne oferă în Scandalul o meditaţie subtilă asupra identităţii, artei şi răului. Order Scandalul Preţ @ RON16,95 Qty: Adauga in cosul de...

Constantin Negruzzi – Opere

Deși a scris relativ puțin în comparație cu contemporanii săi, Constantin Negruzzi a lăsat o operă cuprinzătoare, bogată literar și foarte bine structurată. Memorialistică, nuvele istorice, portrete literare, toate acestea sunt pietre de temelie ale literaturii moderne pe care trebuie să le ai în biblioteca ta. Scrisă de un autor foarte independent, Păcatele tinereților este o operă care te va captiva și incita, deopotrivă. Order Opere. Păcatele tinerețelor. Proză. Poezie Preţ @ RON100,00 Qty: Adauga in cosul de...

John Grisham – Muntele familiei Gray

În viaţa Samanthei kofer nu era loc de surprize. Fiică de avocaţi, beneficiind de cea mai bună educaţie oferită de instituţii prestigioase, curtată de firme de top după terminarea facultăţii, ea alege să lucreze pentru cel mai mare cabinet de avocatură din lume, Scully & Pershing. Toate planurile îi sunt însă date peste cap de izbucnirea crizei din 2008. Peste noapte, Samantha se vede silită să se mute din Manhattan în Brady, Virginia, orăşel uitat de soartă din inima Apalaşiei. De la un salariu anual de 180 000 de dolari, ea ajunge să ofere asistenţă juridică gratuită persoanelor nevoiaşe din bazinul carbonifer american. Şi totuşi, pentru prima oară în viaţă, Samantha simte că poate face cu adevărat diferenţa pentru cineva. Order Muntele familiei Gray Preţ @ RON45,00 Qty: Adauga in cosul de...

Edgar Allan Poe – Călătorii imaginare

Povestea lui Arthur Gordon Pym este mai mult decît o tipică istorisire iniţiatică americană, căci, dincolo de violenţa şi de misterul său, problematizează însuşi actul scrierii şi reprezentării adevărului în pagină. Printre multiplele farse pe care le înscenează, Poe se desemnează ca scrib din umbra al aventurilor personajului său, împletind cu ingeniozitate faptele istorice şi ficţiunea. Şi Jurnalul lui Julius Rodman este scris în acelaşi spirit ludic, pretinzînd că înfăţişează o expediţie din 1792 – nici mai mult, nici mai puţin decît prima traversare a Munţilor Stîncoşi de către albi. De acelaşi autor Prăbuşirea Casei...

Papa Francisc – Numele lui Dumnezeu este Milostivirea

Pornind de la propria sa experienţă ca preot şi pastor, Papa Francisc ne dezvăluie temeiul învăţăturilor sale: îndurarea, mila, milostivirea. El intră într-un „dialog profund, simplu şi intim” cu noi prin intermediul lui Andrea Tornielli, jurnalist şi expert vaticanist. Rolul Bisericii nu este de a condamna, ci de a permite întâlnirea cu acea iubire viscerală care este milostivirea lui Dumnezeu. De aceea, ca preot, este necesar să ieşi. Să ieşi din biserici şi din parohii, să ieşi şi să cauţi oamenii acolo unde trăiesc, unde suferă, unde speră. „Milostivirea este întâiul atribut al lui Dumnezeu. Este numele lui Dumnezeu. Nu sunt situaţii din care să nu putem ieşi, nu suntem condamnaţi să ne afundăm în nisipuri mişcătoare.”   Într-un discurs simplu şi direct, Papa Francisc se adresează oricărui bărbat şi oricărei femei de pe planetă, stabilind un dialog intim şi personal. În centru se află tema sa cea mai dragă – milostivirea –, care a fost dintotdeauna punctul cardinal al mărturiei sale şi acum al pontificatului său. Fiecare pagină vibrează de dorinţa de a ajunge la toate acele suflete – din Biserică şi din afara ei – care caută un sens vieţii, o cale a păcii şi a reconcilierii, un leac pentru rănile fizice şi spirituale. În primul rând, acea umanitate tulburată şi în suferinţă care cere să fie acceptată, nu respinsă: săracii şi marginalizaţii, deţinuţii şi prostituatele, dar şi cei confuzi şi cei îndepărtaţi de credinţă, homosexualii şi divorţaţii. În dialogul cu vaticanistul Andrea Tornielli, Francisc explică – plecând de la amintirile din tinereţe şi de la momentele emoţionante din experienţa sa clericală – raţiunea convocării unui An Sfânt extraordinar, pe care îl doreşte cu putere. Fără să nege problemele etice şi teologice, Francisc reafirmă că Biserica nu poate închide uşa nimănui; mai degrabă are sarcina de a face o breşă în conştiinţe pentru a da speranţă în ce priveşte asumarea...