Kriyananda Swami – Tunelul timpului

Încântătoarea poveste a celor doi copii, Donny şi Bobby, care parcurg timpurile nesfârşite în sferele lor imateriale de timp-lumină, plină de învăţăminte spuse pe înţelesul copiilor, va îmbogăţi mintea şi sufletul celor mici, ca şi pe cea a părinţilor lor. Aşa cum spune înţeleptul Swami Kriyananda, este „o poveste pentru toate vârstele şi pentru copilul din tine”.   J. Donald Waters (Swami Kriyananda) s-a născut în România din părinţi americani; tatăl său, geolog specializat în petrol, era pe atunci detaşat în ţara noastră. După primii nouă ani petrecuţi aici, pleacă la studii în Elveţia, apoi în Anglia. Atras de anticele discipline yoga, a fost discipolul marelui maestru indian Paramhansa Yogananda. După moartea lui, i-a dezvoltat învăţătura într-un sistem coerent, Ananda Yoga. A întemeiat comunitatea yoga Ananda World Brotherhood Village din California, cu ramificaţii în Sacramento, Seattle, Portland, Dallas, Assisi. Swami Kriyananda  s-a mutat în lumină în aprilie 2013. Order Tunelul timpului Preţ @ RON19,00 Qty: Adauga in cosul de...

Paul Emil Miclescu – Din Bucureştii trăsurilor cu cai

Paul Emil Miclescu, PEM, după cum îşi semna, în facultate, proiectele de arhitectură, şi cum îl numeau prietenii, s-a născut la 20 mai 1901, odată cu zbuciumatul secol al XX-lea, pe care l-a însoţit cu neclintita-i seninătate, aproape în întregime, părăsindu-l la 22 martie 1994.   Primii paşi în ucenicia învăţăturii i-au fost îndrumaţi de cel care a fost mai târziu dascălul Regelui Mihai, profesorul şi compozitorul  N. Saxu, autorul, între altele, al unuia din imnurile copilăriei noastre, Vine, vine primăvara. Şi-a continuat apoi studiile la Paris, absolvind, în final, cursurile Şcolii de Arhitectură din Bucureşti. Colegul şi prietenul său, Profesorul Octav Doicescu, întrebat care îi pare a fi cuvântul cel mai potrivit cu care Pem ar putea fi definit, după ce a ezitat, spunând că nu poate fi caracterizată o personalitate atât de complexă cu ajutorul unei singure vorbe, a răspuns totuşi: Pot doar da un răspuns de felul lui „Aristofocle” sau „Tolstoievski”; aş zice: humortolerantointeligenţa.   Erudit, bun cunoscător al limbilor engleză şi germană, exprimându-se într-o franceză pe care, astăzi, marea majoritate a francezilor i-ar putea-o invidia, mai presus de orice, Pem şi-a iubit ţara şi limba, după cum veţi putea constata dacă veţi consacra puţin timp, drumeţind prin vremuri apuse, purtaţi de volumaşul pe care tocmai îl aveţi în mână…   Volumul cuprinde ilustraţiile autorului. Ultimele pagini ale cărţii înfăţişează, pe suport de hârtie specială, fotografii şi portrete de familie din colecţia Sandu Miclescu. Order Din Bucureştii trăsurilor cu cai Preţ @ RON35,00 Qty: Adauga in cosul de...

Kriyananda Swami – Din secretele vieţii

Această impresionantă colecţie de gânduri profunde şi pline de miez vă va fi nu numai un ghid de acţiune înţeleaptă, ci şi o caldă încurajare pe cărările vieţii. J. Donald Waters ne dăruieşte din înţelepciunea sa şi ne sfătuieşte, practic, în privinţa tuturor încercărilor cu care ne confruntăm pe calea împlinirii. Această minunată carte vă va deveni cel mai bun prieten. S-o deschideţi cu drag şi încredere atunci când veţi avea nevoie de un sfat, oricine aţi fi şi oricare v-ar fi locul în ierarhia socială. Şi de fiecare dată, vi se va lumina o altă faţetă a acestei adevărate comori de înţelepciune, înţelegând că vă aflaţi în faţa unui volum care se cere pătruns şi studiat în permanenţă. Această carte cu adevărat miraculoasă poate fi un cadou de valoare pentru cei pe care-i iubiţi şi ar trebui să-şi găsească locul pe rafturile fiecărei biblioteci. Order Din secretele vieţii Preţ @ RON15,00 Qty: Adauga in cosul de...

Octavian Buda – România fără anestezie

17 texte care ilustrează o realitate impresionantă în zilele noastre, în care procesele de înnoire întârzie

Ana Greceanu – Între două patrii. Însemnări 1911-1920

„Însemnările Anei îmbracă de multe ori caracterul unei cronici istorice subiective, din care se vede că autoarea nu iartă pe nimeni. Opiniile ei sunt cu atât mai interesante cu cât vin din partea unei nemţoaice care a trăit printre români, s-a adaptat la modul lor de viaţă, dar şi-a păstrat întotdeauna spiritul tipic german.” Dumitru Roman   Caietul cu amintiri al Anei Greceanu a fost păstrat din generaţie în generaţie, trecând pe rând, după moartea autoarei, prin mâinile mai multor urmaşi. A fost moştenit de fiica sa Gabriela, iar după decesul acesteia a ajuns în grija surorii sale Maria Apotecker, apoi a fiicei acesteia, Geta, care la rândul său i-l va lăsa fiicei sale Colette Ghimpeţeanu. În final, caietul îi revine unchiului ei, istoricul şi genealogistul Radu Scarlat Greceanu, cel care iniţiază în 2010 traducerea însemnărilor Anei Greceanu. Însemnările reînvie în faţa noastră chipul neobişnuit al unei femei obişnuite din boierimea română, o patrioată română de origine germană, o intelectuală prin vocaţie, deşi poate cu puţină şcoală, o vorbitoare perfectă de germană şi franceză, o mamă şi soţie de o moralitate înnăscută, o femeie cu minte agilă, evoluată, interesată de cultură, de societate, de literatură, de istorie.   Ultimele pagini ale cărţii înfăţişează, pe suport de hârtie specială, ilustraţii ce provin din arhiva familiei...

Doina Ruşti – Mămică la două albăstrele

De Marius Ghilezan Cu fiecare nou roman, Doina Rusti devine tot mai convingătoare. Ce fac băieţii lui Cristi Mungiu în cinematografia românească, execută ea singură în literatură. Subiectele ard, personaje se inspiră din decreptitudinea vremurilor, banalul face casting dantesc, naratoarea parcă ar vrea să-şi facă un altfel de Muzeu Tussauds, doar cu personaje banale.  În „Mămică la două albăstrele,” obişnuitul său relanty de început devine rapid viteză de croazieră pentru a fi în final poligon de încercare pentru nervii tari.  Fireşte, şi în această carte, copilul se vrea personaj principal. Poate dacă nu aş fi cunoscut autoarea nu-mi păsa ce se va întâmpla în căminul lui None şi a lui Flori şi cum de a apărut Li Zeta, ca amantă. Până aici, banal, doar rafinament stilistic. Carina e o fată adoptată şi de aici tot compleul frustrărilor părinteşti care fac voi peste voia firii unui ţânc.  Dar ce m-a convins să continui e acea Mămică epistolară. O anonimă care din străfundul netului îi scrie aproape zilnic primului ministru. Îndrăzneşte chiar să-i dea sfaturi: „decât să te duci la Putna, mai bine mergeai la Lady Gaga.”  Prin cabotinismul său frust, dar ordinar, Mămica la două albăstrele e Tanţa din popor. Eu cred că în plină epocă Elodia, autoarea a vrut să-şi bată joc, un pic, de lumea în care domină Elodia și „fața de gușter a dom­nului Dan“ (Dan Diaconescu). Personajele sunt puse în contrast. Dacă None e un bărbat banal de televiziune care se îndrăgosteşte de Li Zeta, o vedetă a vremurilor, şi-şi pune căminul în stare de dezechilibru, FLORI, mama, e de-a dreptul ştearsă. Carina, copilul, are ceva diavolesc. Când începeam să citesc o carte sau să urmăresc un film, de mic, eram obişnuit să o întreb pe Mama cu cine ţine. Eu dintre toate, dacă mai eram la mintea copilăriei, aş fi ţinut cu Jegu Mondial, amanta...