Premiul Nobel pentru Literatură, 2010 De Alexandru Cristian „cartografierea structurilor puterii și pentru imaginile sale tranșante ale rezistenței, revoltei și înfrângerii individuale” A povesti înseamnă a crea o lume cu personajele ei. A spune poveşti înseamnă a inventa o lume. O poveste este ceva magic. O poveste este confirmarea timpului dar şi victoria oamenilor asupra lui. O mie şi una de nopţi Şeherezada l-a vrăjit pe regele Şahriar şi a scăpat de moarte. Nemuritoarea poveste orientală a fost scrisă, povestită, repovestită de zeci de ori. Fiecare om are poveştile sale orientale. Şeherezada a învins moartea prin poveste, moartea în viaţa reală nu poate fi înfrântă. Mario Vargas Llosa a creat o piesă de teatru modernă, subtilă şi interesantă. Piesa este apologia poveştii, victoria ficţiunii asupra realului. Pentru Vargas Llosa povestea este cea mai bună cale de a ne alina efemeritatea, de a deveni pereni şi a de ne transforma în eterni povestitori ai vieţii. Poveştile spuse în această piesă de teatru sunt o mică parte din uriaşa arhitectură a marii poveşti orientale O mie şi una de nopţi. Sunt poveşti de dragoste, pasiuni dezlănţuite, destine, erotism şi parfumuri orientale ce se desprind cu fiecare frază citită. Perspectiva modernă a poveştii prinţului Camar Asaman ne subliniază puterea de a lupta pentru ceea ce ne dorim. Revolta împotriva sorţii a prinţului devenit rege este zadarnică, omul este supus condiţiei sale, totuşi omul trebuie să lupte pentru ceea ce visează. De multe ori ne dorim lucruri care nu sunt potrivite, iar viaţa ne taxează. Orientul supusus scriiturii lui Vargas Llosa devine unul vulcanic, activ. Un orientalism plin de viaţă ca viaţa din America Latină. Această operă de teatru este un dialog pan-cultural. Vargas Llosa a scris o piesă de teatru şi o operă care ne arată că valorile universale trebuiesc împărtăşite în orice colţ al lumii. Câteodată viaţa depăşeşte cu mult plăsmuirile...
