De Marius Ghilezan Tehnici de comunicare în social media, cartea lui Horea Mihai Bădău poate fi luată în seamă ca orice Primus inter pares. Mulţi actori din Social media pot fi invidioşi pentru că preşedintele Asociaţiei Consumatorilor de Media este cel dintâi practician al domeniului care a reuşit o grupare comprehensivă a instrumentelor de lucru şi al strategiilor de comunicare, dintr-un domeniu care creşte în influenţă cu o progresie uimitoare. Structurat ca un ghid, volumul defineşte clar domeniul, adună date despre istoria recentă a internetului, explică trecere de la Web 1.0 (platformă folosită doar de profesionişti), la Web 0.2 (mult mai prietenoasă), prezintă instrumentele complementare paginii de web, facebook, twitter, şi încearcă noţiuni strategice de acţiune. Aici nu prea reuşeşte, chiar dacă a aplicat mulţi ani ceea ce rezumă în carte. Prea multă bârfă coboară nivelul pretins academic al lucrării. Oferirea de exemple personale, criticarea unor bloggeri şi ridicarea în slăvi a altora, toţi vremelnici ca şi softurile actuale, slăbesc lucrării anduranţa în timp, adică mult visata poziţie de carte de căpătâi. Iniţiaţii domeniului vor privi critic lucrarea, vor spune că tacticile recomandate nu sunt prea ortodoxe sau mai mult că sunt preluate din activitatea unor bloggeri români, fără a le menţiona întâietatea.Ideea cu ping-ul mi se pare nefericită. Adică să te agăţi de notorietatea unui blogger renumit citându-l şi dând link-ul pe site-ul tău. Link baiting-ul nu este prea uşor explicat. Nici cum să-ţi măsori audienţa nu e prea clar. Niciun începător din domeniu nu mai crede, de pildă, că zelist este un instrument credibil de măsură. Exclud interesul personal al owner-ului, dar domnul asistent universitar să nu ştie că rank-ingul dat acolo ţine doar de apartenenţa la comunitatea respectivă? Nu poţi face o evaluare naţională a vânzărilor de mere, numai luând în calcul fişele de magazie ale supermarket-urilor. C’mon! Autorul a ţinut să-şi susţină argumentele prin practici...