Iain Spragg – Scurta istorie a sexului

De la pionierii sexului tantric, până la poeți și politicieni, regi și regine

Max DePree – Leadership Is An Art

What Is Leadership?

Adriana Săftoiu – Cronică de Cotroceni

De Marius Ghilezan “Cronică de Cotroceni”, noua carte a Adrianei Săftoiu, devenită bestseller prin graţia aparatului de dezinformare al sistemului, este singura lucrare despre patologia puterii apărută în România, cu pacientul ţinut sub observaţie mai bine de doi ani. Pacientul fiind sistemul care crează monştri, vorba autoarei. O ştiu pe Adriana Săftoiu de vreo douăzeci de ani, dar nu îi cunoşteam veleităţile de psiholog curant. Prin tehnica observaţiei directe, luând ca itemi variabila dependentă, stima de sine, iar ca variabile independente preşedintele şi anturajul, fără să-şi dorească, reuşeşte o psihodiagnoză clinică a puterii, un simplu portret, fără a oferii soluţii terapeutice. Adriana Săftoiu cunoaşte experimentul şi pune pe masă adevărul. Şi asta deranjează. Nu tuşează alcovul în verzale, se fereşte de chestiuni legate de viaţa privată, contrar afirmaţiilor detractorilor săi de pe tembeliziuni vorbeşte sfătos, ca un clinician, despre pusee şi derapaje, despre delirul mistic al preşedintelui, despre personajele toxice care-l “anturau”, vorba autoarei, cu multă îngăduinţă, pentru că “omul simte mai intens răul decât binele”. Scrisul e alert, cu nerv temperat, fără invective, cu o maximă îndurare faţă de preşedinte, dar tăios la adresa abuzului din spatele sintagmei “strict secret” sau al luptei împotriva corupţiei. Am subliniat în carte mai multe pasaje despre calităţile preşedintelui decât defectele acestuia. Pe bune. “L-aş aşeza pe Traian Băsescu în zona disco, atunci când vine vorba să creeze sau să întreţină un climat de bună conduită şi politeţe.” “Atributele lui sunt rapiditate în acţiune, capacitatea de-a face mai multe lucruri odată, ambiţia, productivitatea în muncă, energie în acţiunile intreprinse, spiritul mobilizator, plăcerea efortului, combativitatea…” spune autoarea. Adriana Săftoiu nu-i reproşează preşedintelui prea multe, nici nu-şi permite, mereu i-a spus “domnule preşedinte”, doar că nu o asculta când era vorba despre relaţia cu media. Sigur, aici era top-off. Rar am cunoscut un “om al aparatului de stat”, care să se poarte cuvincios cu lumea,...

Doina Doru – Incredibila poveste a Ioanei Brătianu

De Marius Ghilezan Pentru că există un timp al dărâmării şi unul al zidirii, una dintre cele mai memorabile personalităţi ale neamului românesc, pe care am cunoscut-o în primăvara anului 1990 la sediul din Magheru al PNL, o femeie dârză, calculată, distinsă, cu marketingul politic în sânge, o regalistă convinsă, icoană a demnităţii neamului românesc este acum personaj de carte, după cinci ani de la plecarea la cer. Era devastator, dar şi pilduitor, să o asculţi povestind, cu tristeţe dârză, despre martirizarea ilustrei ei familii, care a contribuit la istoria modernă a României şi de viziunile sale privind revenirea ţării noastre în rândul statelor civilizate europene. În Partidul făurit de Ion I.C. Brătianu i s.-au oferit doar funcţii decorative. „Mă ţin ăştia pe post de ficus la intrare,” ţin minte că mi-a spus odată. Dacă străbunicul ei a venit la braţ cu Principele Carol de Singmaringen, devenit ulterior Rege al Românilor, ca un arc peste timp, ea s-a întors la braţ cu Principesa Margareta, în ianuarie 1990. Graţie tenacităţii şi talentului publicistic al colegei noastre Doina Doru, „Incredibila poveste a Ioanei Brătianu” a apărut în librării. În vremuri de restrişte şi de deznădejde, românul poate găsi un model. O pildă de patriotism luminat. În sediile pline cu portrete ale lui Ion I.C. Brătianu şi Ion C. Brătianu, unde mulţi nu fac diferenţa dintre cei doi, n-ar trebui să lipsească această carte. Incredibila moarte a Doinei Doru Ultima oară am întâlnit-o la sediul din “Aviatorilor” al PNL. Era prima campanie de referendum pentru suspendarea preşedintelui Traian Băsescu. Lucram cu staff-ul tehnic. La un moment dat, unul dintre tineri, m-a invitat să vin rapid la şedinţă. M-a apostrofat. „Ce tot pierzi vremea cu baba aia!” Din respect pentru memoria Ioanei, nu-i voi destăinui numele, celui care astăzi e mare lider PNL. Nu ştia că respectabila doamnă e însăşi istoria partidului din care făcea...

Ryszard Kapuściński – Şahinşahul

De Alexandru Cristian Povestea căderii unui împărat Un popor nu cunoaşte frica sau teama. Când un popor se teme este ţinut într-o dictatură. Când nu se mai teme poporul este condus democratic sau se luptă pentru schimbarea unui regim, mai exact  contestă autoritatea. Cartea lui Ryszard Kapuściński este povestea unei familii care a condus Iranul. Şahinşahul este saga căderii unei mari familii, Pahlavi. Istoria familiei se împleteşte cu istoria Iranului, între 1921-1979 dinastia Pahlavi a stăpânit Persia. Ţara va deveni Iran în anul 1929 când Reza Khan este proclamat şahinşah, Rege al regilor. Şahul Mohammad Reza Pahlavi a urcat pe tron în anul 1941. Domnia sa este o continuă luptă pentru acapararea puterii. Conflictul cu Mohammad Mossadegh, prim-ministru iranian între 1951-1953, este admirabil descris. Şahul vroia să conducă autocratic iar primul-ministru vroia o conducere democratică. Cine a reuşit să-şi impună ideea este greu de ştiut până în ziua de azi, pentru că ţara se luptă de un secol pentru o formă propice de guvernare. Armele puterii unui dictator sunt poliţia, armata şi serviciile secrete. Şahul conducea cu ajutorul poliţiei sale secrete, SAVAK. Un organism instituţional extrem de crud şi total devotat împăratului. Teroarea savakistă şi autocraţia şahului au convins poporul iranian că acest regim este împotriva sa. Proiectul şahului Marea Civilizaţie s-a lovit de încăpăţânarea poporului de a-l accepta. Marea Civilizaţie consta în modernizarea statului. Rezultatul a fost unul dezastruos pentru regimul şahilor, statul a devenit inegal dezvoltat iar regiml un Moloh al corupţiei, ne subliniază  Kapuściński. Oare destinul Iranului de secole este reprezentat de conflict? Cântecul din perioada revoluţiei, Iran, Iran, Iran e sânge, moarte şi revoltă, este un imn al istoriei iraniene de la Timur Lenk încoace. Regimul şahului a căzut pentru că răbdarea oamenilor a fost violent forţată. Omul din mulţime a încetat să se mai teamă şi aşa s-a declanşat revoluţia, ne spune autorul. Un...

Petre Pandrea – Brâncuşi. Pravila de la Craiova

29.00 – 14.50 Lei „Astăzi, am desprins sabia avocaturii de la cingătoare şi am atârnat‑o în cui. Adio! În locul sabiei verbului, mă exercit cu dalta condeiului, ridic o statuie lui Brâncuşi, în aceste pagini monografice, şi zidesc Pravila de la Craiova de care ţinea amicul nostru aşezat la Paris, printre străini, cu dalta, cu mistria şi cu cobiliţa. Eu nu mai port cobiliţă. Nu mai am nevoie. Copiii s‑au ridicat pe picioare proprii, pensia mi‑este prea mare (nevasta, sărăcuţa de ea, a ajuns să nu mai vrea nimic…) pentru crăpelniţă, şi nici de glorie postumă nu‑mi pasă. Gloria mea actuală este imensă pe plaiurile Moldovei, în Transilvania şi la Bucureşti. Mă enervează şi mă înspăimântă. Nici nu mai pot înainta pe Calea Victoriei din cauza lumii care încearcă să‑mi vorbească, să mă consoleze, să mă asigure de stimă. Pe Valea Olteţului şi a Jiului am ajuns o mică legendă. (…) Mi s‑a dus buhul eroismului şi se lansează povestea sfinţeniei. Nu sunt sfânt, ci om, oltean cu Pravila de la Craiova la subţioară, în minte şi în inimă. Am candidat la eroism şi am eşuat”. Petre Pandrea Petre Pandrea (1904-1968), eseist, publicist si avocat din perioada interbelica. A fost arestat de patru ori în perioada 1940-1944, apoi, dupa venirea comuniştilor, între 1948-1952 şi 1958-1964, fiind inclus în lotul Pătrăşcanu, al carui cumnatul era. Din manuscrisele confiscate de securitate si apoi redate familiei, au aparut „Memoriile mandarinului valah”, „Reeducarea de la Aiud. Jurnal penitenciar 1961-1964”, „Garda de fier. Jurnal de filosofie politică”, „Helvetizarea României”, „Crugul Mandarinului. Jurnal intim 1952-1958”, „Călugărul alb”, „Brâncuşi. Amintiri şi exegeze”. De acelaşi autor Brâncuşi. Amintiri şi...