Regele Mihai, onorat la Londra

  Regele Mihai şi familia sa a primit toate onorurile cu ocazia căsătoriei Prinţului William cu frumoasa Kate Middleton, ceremonie la care preşedintele Băsescu, asemeni lui Sarkozy şi Obama, nu a fost invitat. Regele Mihai, care în anul 1937 a pășit în Catedrala Westminster, reprezentând România și Familia Regală la încoronarea Regelui George al VI-lea, tatăl actualei Regine, a participat, timp de mai bine de 70 de ani, la toate evenimentele de Stat din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord. Lista participărilor Regelui Mihai, a Reginei Ana și a Familiei Regale a României, în diverse ocazii, la Londra, este neobișnuit de lungă. Regele Mihai și Regina-mamă Elena au participat la nunta Principesei Elisabeta și a Principelui Philip, în noiembrie 1947. Regele Mihai și Regina Ana au fost prezenți la nunta Principelui Charles și a Principesei Diana în 1981, iar Principesa Moștenitoare și cu Principele Radu au fost şi la nunta Principelui Charles și a Ducesei de Cornwall în anul 2005. Toți patru au participat la Nunta de Aur din 1997, apoi la Nunta de Diamant în 2007, la jubileul de 50 de ani ai Principelui Charles, în 1998, dar și la Jubileul de 60 de ani, în 2008. Majestățile Lor au participat și la Funeraliile de Stat ale Reginei Mame a Marii Britanii. În seara de 27 aprilie, Regele Miahi a fost onorat de Sir Gavyn Arthur, al 675-lea Lord Primar al Londrei, care a oferit un dineu în avanpremiera evenimentului de la București, din 10 mai 2011, când Regele va primi la Palatul Elisabeta o delegație de 60 de membri ai City of London și va fi decorat cu înalta distincție “The Freedom of the City of London”. Dineul a avut loc în prezența Altețelor Lor Regale Principele și Principesa Michael of Kent. În ziua de 28 aprilie, la prânz, Regele, Principesa Moștenitoare și cu...

Epopeea lui Ghimeş ar trebui republicată. Cum s-a ratat revoluţia la Reşiţa

Matei Mircioane a consacrat Reşiţei şi Eisenwerk-ului, adică “fabricii de fier”, combinatului siderurgic, un roman conceput pe tiparul eroicomic, intitulat Epopeea lui Ghimeş, scrie recent Daniel Vighi pe facebook. ” Venit de la sat, tânărul Ghimeş aspiră să devină reşiţean adevărat, cu contract împănat de semnături şi de ştampile. Duhul lui Eftimie Murgu pluteşte deasupra zonei, dar fiecare înţelege din personalitatea lui ceea ce vrea şi îşi recită propriul discurs. Moşul de la Ţerova aşteaptă ca marele bărbat să fie eliberat din închisoarea de la Pesta şi să dea comandă bănăţenilor pentru a purcede la refacerea Dacoromaniei. Pentru caraşoveanul Vlasici, adept al revoluţiei mondiale, Murgu ar putea fi unul dintre promotorii acesteia. Ţărovanul obiectează: “Cine se luptă pentru toate nemurile n-are grijă de neamul lui”; românul nu se va înţelege nicicând cu ungurul, nici turcul cu neamţul, nici mâţa cu câinele. Din tată român şi din mamă unguroaică, Ghimeş socoteşte că “eu trebuie să împac câinele cu pisica… măcar cu forţa!” Dar autorul se pricepe să demonteze solemnitatea unor asemenea dezbateri. Atunci când Vlasici îi mobilizează pe oamenii din uzină ţinând un discurs cu “lucruri scoase din cărţi”, starea de revoltă se dezumflă în ultima clipă, deoarece cineva pufneşte în râs: “Dacă boul ăla nu râdea, acum la Reşiţa aveam revoluţie!” Mai mult, tentativa de a trimite o delegaţie reşiţeană la adunarea de la Lugoj, avându-i ca străjeri pe bravii Ghimeş şi Ienchidu, se cufundă fără pic de glorie într-o tramă ce aminteşte de tipicul snoavelor rostite în serile de clacă. Conducerea fabricii se arătase generoasă, dând bani pentru trăsură şi pentru hotel şi chiar 10% bacşiş. Ceasul rău face ca atelajul să poposească sub Cula Arenişului, pentru ca onorata delegaţie să se uşureze. Acolo, la poala pădurii, cei doi preoţi au fost prădaţi şi bătuţi de lotri; îşi aduceau aminte că au văzut unul – o lumină galbenă,...

Constantin Noica – Eseuri de Duminică

33 de eseuri „duminicale“ agreabile şi uşor de citit, trecând cu graţie de la subiecte banale, aproape frivole, la teme grave sau dificile; de la o celebră reclamă de şampanie – la extazul religios. 33 de texte scrise, majoritatea, în anii ’38-’40 şi adresate de Noica publicului larg: cu speranţa secretă că-l va atrage, în ziua Duminicii, de partea filozofiei. De acelaşi autor Pagini despre sufletul...

Iulia Blaga: La plecarea lui Alex. Leo Şerban

Nu ştiu cum să scriu despre Leo, dar o să încep spunând că în ziua când a împlinit 50 de ani – 28 iunie 2009, a organizat o proiecţie privată la Institutul Francez cu filmul lui Jacques Tati, Mon oncle, pentru care plătise o copie pe peliculă direct de la Paris. Ţin minte că din cartierul unde locuiam până pe Dacia am văzut atunci trei curcubee după care, când am ieşit de la filmul unde cel mai tare a râs tot sărbătoritul, l-am cinstit în ploaie, sub nişte corturi din curtea institutului. Primise tot felul de cadouri, de la un tablou imens cu Marilyn Monroe (preferata lui), până la brânză în scoarţă de copac şi tenişi. Totuşi, prietenii, amicii şi cunoscuţii lui Leo – care alcătuiau o adunare destul de pestriţă, nu l-au crezut când acesta le-a spus că pune în cui profesia de critic de film. Erau convinşi că e o toană, o plictiseală care va trece după o perioadă de timp (tot spunea că are nevoie de un an sabatic) sau că Leo va începe de acum înainte să scrie numai cărţi. Pe urmă a plecat la Buenos Aires şi, deşi nu mai era „oficial” un critic de film în activitate, a continuat să fie prezent în lumea de acasă, făcându-ne părtaşi, prin LiterNet.ro (http://agenda.liternet.ro/articol/10186/Alex-Leo-Serban/Planeta-Bs-As-1.html) la toate lucrurile minunate pe care le-a văzut la Buenos Aires şi pe urmă la Lisabona. Pe LiterNet.ro sunt sutele de poze pe care le-a făcut în plimbările din ultimii doi ani. Cu pisici, nori, graffiti, copaci înfloriţi, maşini vechi din Buenos Aires cu capotele ridicate (să se răcească), case superbe umbrite de pomi înalţi, afişe de filme, interioare, parcuri cu tineri stând pe jos ori combinaţii suprarealiste de elemente pentru care avea ochiul format. Leo nu era doar cel mai valoros critic român de film, ci o personalitate culturală complexă, cum...

Cine este George Brăiloiu?

El a achiziţionat obiectele din arhiva familiei Cioran cu 405.000 de euro George Brăiloiu este unul dintre băieţii deştepţi din energie. La 40 de ani este patronul KDF Energy, un fel de broker de aer. Fără glumă. Prin Acordul de la Kyoto, fiecare stat semnatar, care nu este mare emiţător de carbon, poate vinde certificate  de emisii de carbon. România ar putea obţine pe piaţa energiei astfel de instrumente financiare şi ar obţine câteva miliarde de euro, ţara noastră nefiind un mare emiţător de noxe. Nefiind o acţiune reglementată, cu o instituţie care să se ocupe de tranzacţionarea acestora, băieţii deştepţi din energie fac bani, nu se joacă. Site-ul www.imaginelife.ro, publica recent un portret succint al lui George Brăiloiu (42 ani). Este de profesie avocat şi s-a născut în Roşia de Jiu (judeţul Gorj), într-o familie în care mama era învăţătoare, iar tatăl – profesor de matematică. În plină criză financiară, KDF Energy a făcut peste o sută de milioane de euro cifră de afaceri. Valoarea totală a certificatelor de emisii de carbon care îi revin României este de peste 2 miliarde de tone de CO2, pentru perioada 2008 – 2012. Cerificatele sunt administrate de Ministerul Mediului, prin Agenţia Naţională de Protecţia Mediului, administrator al Registrului Naţional de Gaze cu Efect de Seră. romanul-care-a-cumparat-manuscrisele-lui-cioran-a-fost-o-ambitie Autorităţile române declară că ţara noastră deţine în prezent un surplus de capacitate de poluare, tradus în aproximativ 350 milioane de certificate de emisii, cu o valoare de până la 2,5 miliarde de euro. Alocarea certificatelor se face anual, conform schemei întocmite de Ministerul Mediului, companiilor de pe teritoriul României care poluează, conform datelor din 1989. Aşadar, pentru majoritatea acestor companii, certificatele sunt excedentare. Întrucât certificatele de emisii au valoare comercială, ele pot fi folosite ca o sursă excelentă de capital, prin vânzarea lor către companii care au nevoie să polueze mai mult. În România sunt...

Ilieşiu acuză că la Paris se vând ilegal obiecte din arhiva Cioran

Cunoscutul contestatar Sorin Ilieşiu, regizor care a produs împreună cu Gabriel Liiceanu, filmul Apocalipsa după Cioran, acuză decizia unei case de licitaţie de a scoate la vânzare obiecte din arhiva Cioran. Cineastul cere, printr-o scrisoare ministrului de externe, Teodor Baconschi, să intervină  la acţiunea pregătită de Casa Binoche şi Giquello, la hotelul Drouot Richelieu din Paris, astăzi 7 aprilie. Sorin Ilieşiu afirmă că în urmă cu aproape 15 ani, fratele lui Emil Cioran, Aurel Cioran, i-ar fi pus la dispoziţie mai multe documente din arhiva personală pentru a fi fotografiate şi filmate. Fiind întrebat de către Ilieşiu ce va face cu acestea după moartea sa, fratele celebrului scriitor francez de origine română a spus că le va dona Muzeului Astra din Sibiu, conform dorinţelor fratelui său. La ora actuală, acestea sunt în posesia unor oameni fără legatar testamentar, susţine Ilieşiu.  Gabriel Liiceanu, autorul care le-a folosit prin anii 90 pentru Itinerariile unei vieţi, carte apărută sub semnătura sa, afirmă că Ica Cioran, cumnata marelui filozof le comercializează. „Vă solicit imperativ să faceţi toate demersurile legale – direct sau prin intermediul ambasadorului României în Franţa, dl Bogdan Mazuru – pentru a opri vânzarea, parţial ilegală, a respectivelor obiecte care aparţin patrimoniului cultural al României”, scrie Sorin Ilieşiu, în scrisoarea de protest adresată ministrului culturii. Sorin Ilişeiu  a ataşat doar câteva dintre fotocopiile – realizate de el în 1994 – ale unor obiecte care ar putea fi vândute azi la licitaţia din Paris, practic cele mai importante din cele menţionate de comunicatul Mediafax: „diploma de bacalaureat datată 5 octombrie 1928, diploma de licenţă în filosofie şi litere, datată 23 iunie 1932, un carnet de student emis în Germania pentru anul şcolar 1933-1934 cu fotografie şi semnătură, mai multe cărţi de identitate emise de autorităţile germane, un paşaport, eliberat la 15 septembrie 1934, un carnet de student emis în Franţa, abonamente de...