O carte în turneu. Lăsând „Levantul”, Traian Băsescu ar trebui să urce pe „Scara leilor” a Doinei Uricariu

Turneul de promovare a volumelor Scara leilor, de Doina Uricariu. o carte care poate să-l lămurească şi pe Traian Băsescu cum a luptat Regele Mihai contra ruşilor În perioada 27 iunie-1 iulie, în cinci oraşe din ţară va avea loc lansarea volumelor Scara leilor, semnate de Doina Uricariu, apărute recent la editura Polirom, în colecţia „Ego-grafii”. Cele două volume au fost lansate pe 21 iunie la Deva şi pe 23 iunie la Alba-Iulia. Program lansări: • Luni, 27 iunie, de la ora 17.30, la Galeria Pro Arte (Str. Alexandru Mocioni, nr. 3) din Lugoj Vor prezenta: Simona Avram, Cristian Ghinea, Constantin Buiciuc, Ela Iakab şi Adriana Weinmer • Marţi, 28 iunie, de la ora 16.00, în Sala 1 Decembrie 1918, Primăria Municipiului Caransebeş (Str. Piaţa Revoluţiei, nr. 1) Vor prezenta: Nicu Bolovan şi Nelu Jorz • Miercuri, 29 iunie, de la ora 18.00, la Librăria „Cartea de nisip” (Str. V.V. Delamarina, nr. 1) din Timişoara Vor prezenta: Vasile Docea şi Robert Şerban • Joi, 30 iunie, de la ora 18.00, la Librăria Corina (Str. Mihai Eminescu, nr. 2) din Arad Va prezenta: Gheorghe Schwartz • Vineri, 1 iulie, de la ora 18.00, la Biblioteca judeţeană „Antim Ivireanu” (Str. Carol I, nr. 26) din Râmnicu Vâlcea Va prezenta: Petre Pistol Cele două volume intitulate Scara leilor continuă periplul memoriei început în Maxilarul inferior (Premiul Cititorilor oferit de Observator cultural) cu povestea tatălui autoarei, ofiţerul invalid de război Gheorghe Uricariu, şi reconstrucţia Europei, asemeni unei reconstrucţii a unei părţi anatomice distruse de un glonte exploziv. Cititorul află enorm de multe lucruri despre România anilor 1941-1947, despre condiţiile care au schimbat destinul nostru în următoarele decenii, dar şi în perioada tranziţiei post-comuniste. Descoperă adevăruri incredibile, taine îngropate în corespondenţa diplomatică şi rapoartele serviciilor secrete. Istoria are o parte vizibilă şi o parte ascunsă, precum faţa lunii, o parte retorică, declarativă şi alta...

Când a minţit preşedintele Traian Băsescu? În Raportul Tismăneanu sau la B1tv?

–         Vladimir Tismăneanu e preocupat mai mult de exprimarea rezervelor faţă de stilistica exprimării prezidenţiale decât de adevăr – Canicula şi slăbiciunea aerului condiţionat din Librăria Kretzulescu nu i-au făcut aseară pe Gabriel Liiceanu, Horia Roman-Patapievici, Mircea Cărtărescu să transpire excesiv la lansarea cărţii lui Vladimir Tismăneanu “Despre comunism: destinul unei religii politice”, pentru că se simţeau la ei acasă  în teritoriul sec al teoriilor politice şi al sincretismului ideologizant al scrierilor de salon. Au preferat să dea citate din Schmidt, Leszek Kołakowski, Eric Voegelin, îndepărtându-se de comunismul care e în viaţă în România. S-au mulţumit să-l invoce pe Raymond Aron, acel intelectual stângist remodelat,  care a numit comunismul ”opiul intelectualilor”, să vorbească despre utopia marxistă, despre cauzele eşecului său istoric şi mai puţin despre vivacitatea sa din prezent. Au trâmbiţat mult despre “guiţul comunismului, în plenitudinea sa,” despre adevăr şi lipsa de valori. Mai précis, s-au exprimat în limbajele  academice, neuitând să-şi trimită bezele şi să se admire reciproc pentru alonja intelectuală a scrierilor care sunt bune, dar au ceva din forţa de vindecare a apei sfinţite. În zadar intelectualii băsescieni au primit pe masă declaraţia lui Traian Băsescu: „Tot continuăm să considerăm că abdicarea Regelui a fost un mare act patriotic. Nu. A fost un act de trădare a interesului naţional al României. Din partea Regelui. Acesta este punctul meu de vedere (…) Vedeţi, noi încă nu ne aşezăm corect valorile. Spre exemplu, pentru noi toţi si pentru istorie, Antonescu rămâne responsabil de Holocaust împotriva evreilor şi a ţiganilor, ducerea lor în Transnistria, nu ştiu ce. Nimeni nu spune că statul român avea un şef de stat atunci. Ăsta (mareşalul Antonescu, n.red.) era doar prim-ministru atunci. Unora le dam averi, iar pe alţii îi considerăm criminali de război – şeful de stat şi prim-ministru. Doar pentru că unul a fost slugă la ruşi şi a lăsat ţara...

Flavia Coposu Bălescu – Amintiri povestite. Amintiri trăite

La îndemnul primarului din Băseşti, o comună din Maramureş, Flavia Coposu-Bălescu, sora liderului ţărănist Corneliu Coposu, a publicat cartea Amintiri povestite. Amintiri trăite, apărută la editura Dacia. Scrierea memorialistico-moralizantă este o incursiune prin lumea de poveste a unei perioade fericite a vieţii satului românesc. Flavia Bălescu evocă, nu literaturizează,  scorbura în care s-a pitit o lumea tihnită (nu lihnită) a Bobotei, comunei sălăjene, din perioada interbelică, acolo unde Tata-mare (străbunicul dinspre partea mamei) a fost preot. Familia acestuia i-a dat lumii politice pe Vaida Voevod. Dar şi o lecţie de spiritualitate şi demnitate prin Corneliu Coposu. În spaţiul publicistic românesc, graţie autoarei, s-a deschis calea unui nou stil. Acela confesiv militant. Fiecare poveste din carte are  o pildă. Cititorii căutători de rezerve morale, vor avea exemple clare despre rolul educaţiei şi a credinţei în devenirea umană. Într-o lume a batjocurii colective, rememorarea unei lumi apuse e un energizant. În casa familiei Coposu singura înjurătură mai aspră era „Risipească-te Dumnezeu!” Bobota nu este numai locul de naştere al lui Corneliu Coposu, ci şi cel de veci al lui Gheorghe Şincai. La fel ca şi fratele ei, doamna Flavia Bălescu este convinsă că învăţatul ardelean îşi odihneşte oasele sub părul care-i poartă numele. O lume de oameni blânzi şi figuri luminoase compun un cadru de poveste. În cartea autoarei, care nu are de făcut nimănui niciun reproş, bunătatea este îmbrăcată într-un aspic literar. Câtă moderaţie şi înţelegere, câtă stăpânire de sine, câtă îndurare din partea unui om care a suferit nespus… Familiei ei i s-a luat totul. Biblioteca a fost pusă pe foc de trupele de ocupaţie maghiare. Dar nu a abdicat de la principii. Obligată să plece în refugiu după cedarea Ardealului de Nord, la scurt timp a pierdut stâlpul de rezistenţă, tatăl care s-a prăpădit. Acasă, nu mai era nicio casă pentru că întreaga avuţie era a Bisericii greco-catolice....

Sacheverell Sitwell – Călătorie în România

În 1937, scriitorul britanic Sacheverell Sitwell a fost invitat de familia de vechi boieri Callimachi să ne viziteze ţara. Rod al unui aranjament privat, călătoria unui cetăţean britanic atât de cultivat şi de pătrunzător s-a dovedit mai fructuoasă decât orice acţiune de propagandă culturală pusă la cale de vreun minister de resort. Peste nici un an, Sitwell a publicat la Londra volumul Roumanian Journey, splendid tipărit şi legat, îmbogăţit cu fotografii în alb-negru de o frumuseţe extraordinară, pe care ediţia de faţă le recuperează în bună parte. Călătorie în România, cartea lui Sacheverell Sitwell,  este un document complex şi emoţionant despre România interbelică, aşa cum apare ea unui călător străin, şi nu cum suntem prea adesea tentaţi să o supraidealizăm dintr-o perspectivă prea românocentristă. Este o Românie aflată, la acea vreme, la cea mai mare întindere teritorială şi, în consecinţă, la cea mai diversă înfăţişare culturală şi etnografică, un regat prosper şi tolerant, deopotrivă modern şi tradiţional, în care toţi locuitorii săi trăiesc în linişte şi pace. Şi totuşi interesul documentar al acestei cărţi aproape că este pus în umbră de emoţia sfâşietoare de a descoperi, prin ochii unui călător străin, un paradis pierdut pentru totdeauna. Order Călătorie în România Preţ @ RON27,00 Qty: Adauga in cosul de...

Radu Rosetti – Ce am auzit de la alţii. Amintiri

„În copilăria şi tinereţa mea fostu-mi-a dat să fiu încunjurat de părinţi, rude, oameni de casă, ţarani şi slugi cari trăise viaţa celor dintăi şăsăzeci de ani ai veacului şi cari, de la bătrânii lor, auzise multe despre o viaţă şi obiceiuri şi mai îndepărtate în negura timpurilor. Mulţi din ei, în primul rând tata şi mama, erau nişte povestitori neîntrecuţi: cu dor îmi aduc aminte de lungile lor povestiri în lungile sări de iarnă, la ţară. Partea ce mi-a rămas în minte din multele lor povestiri spus-o-am şi eu treptat copiilor şi cunoştinţilor mele. Cu toţii m-au îndemnat să pun aceste amănunte ale vieţii noastre de altădată pe hârtie, ca să nu dispară fără urmă, odată cu mine.“ RADU ROSETTI (1853–1926) s-a născut la Iaşi şi era coborâtor, pe linie paternă, din doi domni ai Moldovei, Antonie Ruset şi Manole Giani-Ruset, şi urmaşul unor înalţi dregători. Pe linie maternă, se trăgea din ramura moldovenească a Ghiculeştilor, fiind nepotul domnitorului Grigore Alexandru Ghica. Povestitor neîntrecut a fost şi Radu Rosetti, care a urmat îndemnul apropiaţilor şi a lăsat trei volume de amintiri. Cel dintâi, Ce am auzit de la alţii, este istoria Principatelor între veacurile al XVIII-lea şi al XIX-lea construită minuţios din întâmplări pline de tâlc petrecute în vremuri pline de dramatism şi de schimbări, cu eroi plini de savoare. „Cea mai preţioasă memorialistică din literatura română”. (E. LOVINESCU) Order Ce am auzit de la alţii Amintiri Preţ @ RON29,90 Qty: Adauga in cosul de...

„După WikiLeaks, puterea nu mai e putere,” crede Umberto Eco

După succesul pe care l-a înregistrat în rândul iubitorilor de ficţiune cu ediţia în limba română a celui mai recent roman al lui Umberto Eco – Cimitirul din Praga –, Editura Polirom le propune cititorilor o noua traducere din opera reputatului scriitor si semiotician italian, unul dintre cei mai importanti ginditori contemporani. Este vorba despre volumul Cum ne construim duşmanul, aparut de curând, în traducerea Ştefaniei Mincu, în cadrul colectiei „Plural” – o lucrare de interes pentru iubitorii de eseistică. Problema duşmanului colectiv a devenit un subiect predilect al lui Umberto Eco şi face obiectul primeia dintre scrierile reunite în acest volum. Angajate sau pline de umor, celelalte texte ne oferă subtile analize pe teme ca absolutul, astronomiile imaginare, tezaurele catedralelor, insulele pierdute, destinul literar al lui James Joyce în epoca fascistă sau chiar WikiLeaks. Umberto Eco – Reflectii despre WikiLeaks (fragment publicat cu acordul editurii Polirom) Odata, pe vremea lui Orwell, se putea concepe Puterea ca un Big Brother, un Frate Mare care monitorizează orice gest al fiecăruia dintre supuşii săi, mai ales atunci când nimeni nu-şi dă seama. Marele Frate televizual este o biată caricatură, pentru că acolo toţi pot monitoriza ce se întâmplă cu un mic grup de exhibiţionişti care se adună tocmai pentru a fi văzuţi – prin urmare, afacerea are o relevanţă pur teatrală sau psihiatrică. Dar ceea ce pe timpul lui Orwell era încă profeţie astăzi s-a adeverit pe deplin, deoarece Puterea poate controla orice mişcare a supuşilor cu ajutorul telefonului mobil al acestora, orice tranzacţie încheiată, orice hotel vizitat, orice autostradă parcursă cu ajutorul cărţilor de credit, orice vizită într-un supermarket cu ajutorul televiziunilor cu circuit închis – şi aşa mai departe –, şi, astfel, cetăţeanul a devenit victimă totală a ochiului unui Frate Foarte Mare. Cel puţin, aţa gândeam noi până mai ieri. Dar acum se demonstrează că nici măcar tainitele...