Lawrence Grobel – Al Pacino în dialog cu Lawrence Grobel

Până la 39 de ani, Al Pacino a refuzat să stea de vorbă cu presa. Îl speria gândul că orice confesiune duce la confundarea omului cu actorul. Apoi a citit în Playboy un interviu pe care Grobel i-l luase lui Marlon Brando şi s-a arătat dispus să acorde, în sfârşit, unul. Cu condiţia ca intervievatorul să fie Grobel. Şi, odată ce l-a cunoscut, a intrat în rolul de intervievat, asumându-şi personajul Al Pacino. Cum tot ce face Pacino este excepţional, şi acest prim interviu a fost unul ieşit din comun. A durat mai mult de 25 de ani şi e cuprins în aceste 300 de pagini. Între 1979 şi 2005 au înregistrat 400 de ore de conversaţii. La început, Pacino credea că nu prea are răspunsuri, aşa că nu are de ce să dea interviuri. Iar cu Grobel a învăţat să caute răspunsuri pentru întrebări pe care nu avea curajul să şi le pună singur. Aşa că dialogul nu a fost tot timpul comod. Au existat momente de complicitate, dar şi momente în care s-au simţit agresaţi unul de celălalt. Şi tocmai din această tensiune s-a născut un dialog dintre cele mai semnificative. Citindu-l, ai impresia nu doar că afli mai multe despre un actor extraordinar, ci că Pacino însuşi se descoperă pe sine, dezvăluindu-se, pe măsură ce răspunde întrebărilor celui care intrase mai întâi la el în casă ca un cvasinecunoscut indiscret. “Al Pacino în dialog cu Lawrence Grobel are la bază peste 400 de ore de conversaţii înregistrate, care au avut loc între 1979 şi 2005. Lawrence Grobel este „cronicarul” lui Pacino. Din întâlnirea lor a rezultat un dialog fascinant şi profund uman şi, totodată, o descriere a actoriei ce va rămâne clasică.” Sunday Express “În Al Pacino în dialog cu Lawrence Grobel veţi găsi o perspectivă asupra vieţii şi carierei lui Pacino pe care n-o puteţi...

Ioan Hudiţă – Jurnal politic (9 februarie – 21 iunie 1941) Vl

Jurnalul politic al profesorului Ioan Hudita din volumul de fata se refera la o etapa de tranzitie. Pe plan intern avusese loc dintre generalul Antonescu si Legiune, iar pe plan extern a fost etapa in care stapanirea Balcanilor de catre Puterile Axei a fost desavarsita si totodata a fost parcurs drumul catre razboiul cu Uniunea Sovietica, din 22 iunie 1941. Jurnalul inregistreaza minutios meandrele politice externe si mai ales cele interne, urmarind totodata desfasurarea operatiilor militare pe diferite fronturi. Neindoielnic, totul este insa judecat si filtrat de catre un om politic care apartinea unui partid de opozitie. Ioan Hudita ne apare mai departe ca un adversar al regimului de dictatura si mai ales al orientarii externe a acestuia. Viziunea si judecata sa sunt in mod constant cele ale unui membru al biroului de conducere al Partidului National Taranesc. Important este mai ales faptul ca notatiile continuau a fi zilnice si ca autorul lor le acorda o atentie primordiala; la 21 martie 1941, el scria ca tinerea la zi a Jurnalului ii lua si ca se ocupa de acest lucru deoarece Maniu si Lupu n-o faceau. Jurnalul sau se voia a fi un fel de al partidului! de acelaşi autor: Jurnal politic (1 martie 1942 – 31 ianuarie...

Ioan Hudiţă – Jurnal politic (25 august 1944 – 3 noiembrie 1944) Xl

„Ioan Hudita, membru al Biroului politic al Partidului Naţional ţărănesc şi secretarul său general adjunct, secundant al lui Iuliu Maniu (…) ne ajută să înţelegem, în toată complexitatea, mersul istoriei într-o etapă încrâncenată (cea următoare răsturnării de la 23 august 1944). (…) Jurnalul ne înfăţişează, zi de zi, iluzii şi realităţi, evenimente interne şi externe, un întreg proces de mutaţii. Hudiţă este un optimist, uneori chiar forţat, mărturisind-o în notaţiile sale şi arătând că se simte dator să întreţină o stare de spirit. Din când în când, însă, dovedeşte şi obiectivitate în aprecierile pe care le face, dar mai mult de „uz intern”;, pentru a nu uita! Oricum, dincolo de optimismul autorului său, Jurnalul ne dezvăluie în detaliu tragedia trăită de poporul român.“ – acad. Dan Berindei   de acelaşi autor: Jurnal politic (1 martie 1942 – 31 ianuarie 1943)  ...

Ioan Hudiţă – Jurnal politic (7 martie -2 august 1945) XIV

De la 6 martie 1945 a inceput o grea perioada pentru ţară şi pentru fiecare. Ioan Hudiţă mai avea de petrecut doar doi ani de libertate. Dar şi el, ca şi majoritatea oamenilor politici ai vremii opuşi schimbării forţate ce avea loc, nu realiza ca se coborâse pentru aproape o jumătate de veac o grea perdea despărţitoare pe care aproape cu toţii nu o vor mai vedea înlăturată. Ei judecau după o veche măsură într-o nouă perioadă istorică ! de acelaşi autor: Jurnal politic (1 februarie 1943 – 31 decembrie 1943) Jurnal politic (1 martie 1942 – 31 ianuarie...

Douglas Preston – Monstrul din Florenţa

Monstrul este un criminal care a acţionat în perioada 1968-1985. Înarmat cu un pistol, bărbatul pândea şi jefuia cupluri care se aflau în zone mai puţin populate de la marginea oraşului. Aceste crime nu au fost rezolvate nici până în ziua de azi. „Monstrul din Florenţa” este povestea adevărată a cercetărilor întreprinse de cei doi autori pentru a-l descoperi pe bărbatul pe care-l suspectau că săvârşise aceste omoruri. Printr-o ironică răsturnare de situaţie, răzbătând parcă din tradiţiile tenebroase ale acestui străvechi oraş, Preston ţi Spezi se trezesc ei înşişi că devin ţinte ale anchetei poliţiei. Spezi este arestat şi chiar bănuit că ar fi făptaşul, iar Preston primeşte interdicţie de a mai intra în Italia. Folosind tehnica suspansului, „Monstrul din Florenţa” este o relatare remarcabilă din care nu lipseşte nici un ingredient incitant – crime, mutilări, sinucideri, răzbunare, incompetenţa poliţiei -, cu Preston şi Spezi prinşi la mijloc. Order Monstrul din Florenţa Preţ @ RON24,99 Qty: Adauga in cosul de...

Cartea în lanţuri. De ce? Pentru că se fură

Dacă iei Intercity de la Bucureşti la Galaţi poţi avea un bonus de lectură, numai că volumele sunt prinse în lanţuri. Iniţiativa de a oferi o destindere culturală a avut-o Bookland care a realizat un parteneriat cu CFR. De ce e cartea în lanţuri? Explică organizatorii proiectului în Romania-Insider, o publicaţie pentru ex-paţi. Având o experienţă similară în vagoanele de tramvai, când 80 % dintre exemplare au fost furate încă din prima zi, au hotărât să zăbrelească fiecare carte, pentru a nu mai putea „călătorii” înspre destinaţii neprogramate. La fel s-a întâmplat şi la Metrou, între staţia Dristor şi Nicolae Grigorescu, unde surplusul de cultură a „luat-o la picior.” O emisiune interesantă despre furtul de cărţi, pornind de la personajul lui Martin Page,...