Stephan Talty – Datorie de căpitan

Datorie de căpitan este povestea dramatică a marinarului de carieră care a fost ţinut captiv pe o barcă de salvare în apropierea ţărmului anarhic şi violent al Somaliei. În timpul captivităţii şi-a adunat toate resursele pentru a supravieţui, rezistând tuturor momentelor dificile, într-o bătălie îndârjită pe viaţă şi pe moarte. O poveste de aventura si curaj. Order Datorie de căpitan Preţ @ RON24,90 Qty: Adauga in cosul de...

Doina Papp – O poveste cu Horaţiu

Horaţiu Mălăele este un artist-spectacol, care are la-ndemână toate mijloacele artei. Fenomenul e explicat de unii prin sintagma geniu comic. Iubim la acest mare actor fiinţa aleasă, saltimbancul de geniu născut dintr-o mirabilă sămânţă de creativitate care poate rodi în multe direcţii spre care e chemat talentul său dăruit celor din jur. Şi asta datorită unei nevoi irepresibile de a comunica, pentru că atunci când nu joacă, Horaţiu se gândeşte la o pagină de desen, iar când a terminat o caricatură precis se pregăteşte să intre într-un nou rol sau trasează imaginar liniile unui nou spectacol. În teatru sau în film. Acelaşi şi mereu altul, Mălăele e într-o perpetuă căutare, de aceea între rolurile create la premieră şi succesivele reeditări nu e niciodată asemănarea unei copii la indigo.   O poveste cu Horaţiu încearcă să surprindă freamătul acestui artist complex, începând cu primele sale roluri, continuând incursiunea pe scenele teatrelor care l-au consacrat şi ajungând până astăzi, când a primit o stea pe Aleea Celebrităţilor şi este atât actor cât şi...

Lena Katarina Swanberg – Viaţa mea cu Saddam Hussein

O poveste uimitoare de viaţă relatată de Parisoula Lampsos, femeia care a fost timp de 30 de ani amanta lui Saddam Hussein. L-a întâlnit la un party organizat de nişte prieteni la vârsta de 16 ani şi, începând din acel moment şi până în ziua în care a fost nevoită să fugă din Irak pentru a-şi salva viaţa, nu s-a putut elibera de sub influenţa lui. Fiică unică a unei familii bogate din Grecia, Parisoula Lampsos s-a născut la Beirut şi a trăit în Irak în perioada de dinaintea venirii la putere a lui Saddam, perioadă în care, graţie petrolului, ţara a cunoscut o creştere economică fantastică. Fiind o adolescentă frumoasă şi spirituală, Parisoula era supranumită „Prinţesa Bagdadului”. Destinul ei avea să rămână legat de cel al lui Saddam Hussein din seara în care s-au întâlnit pentru prima oară. Din acel moment, Saddam a considerat-o pe Parisoula proprietatea lui. Chiar şi atunci când a fost căsătorită şi a avut copii, el i-a distrus căsnicia, l-a trimis pe soţul ei în surghiun şi i-a confiscat averea.Cunoscută în palatul lui Saddam Hussein ca Shakraa („Blonda”), Parisoula Lampsos ştia la perfecţie câteva limbi străine, ceea ce i-a înlesnit angajarea într-un post-cheie în Federaţia Femeilor din Irak. A fost, de asemenea, asistenta lui Uday, fiul cel mai în vârstă al lui Saddam, în perioada în care acesta a condus (în modul său brutal şi capricios) Comitetul Olimpic. Order Viaţa mea cu Saddam Hussein Preţ @ RON39,00 Qty: Adauga in cosul de...

Alan Clements – Vocea speranţei

Evenimentele recent petrecute în Myanmar au readus în actualitate numele lui Aung San Suu Kyi,laureată a Premiului Nobel pentru Pace în anul 1991, liderul de necontestat al mişcării de rezistenţă din această ţară, care se află în arest la domiciliu de aproape 20 de ani. În Vocea speranţei, descoperim o societate fără îndoială răvăşită din punct de vedere politic, totuşi extraordinar de vibrantă. Construită în jurul dialogului cu Aung San Suu Kyi, această carte descrie una dintre revoluĺiile paşnice cele mai formidabile din timpurile moderne. Aung San Suu Kyi, aleasă în mod democratic în fruntea poporului birman, rămâne şi astăzi prizoniera violentei dictaturi militare care se manifestă brutal tot cuprinsul ţării. Pe 24 octombrie 2007, Aung San Suu Kyi a intrat în cel de-al doisprezecelea an de detenţie de la prima sa arestare din 20 iulie 1989. În prezent, mai multe mii de deţinuţi politici se află în închisorile birmane. Genocidul populaţiei continuă în peste trei sute de sate: omoruri, torturi, violuri, menite să elimine minorităţile etnice. Peste un milion de persoane au fugit din Birmania.În ţară există un milion de persoane care şi-au schimbat domiciliul, trăind în condiţii primitive în jungla infestată de malarie. Sute de mii de birmani sunt supuşi la muncă obligatorie şi forţaţi să construiască drumuri, poduri, diguri şi infrastructuri pentru turism. Milioane de oameni se află sub jugul uneia dintre cele mai mari armate din lume. Order Vocea speranţei Preţ @ RON24,99 Qty: Adauga in cosul de...

Martin Martin – America povestită unui prieten din România

„M-am întâlnit cu Martin în modul de „a vedea America”. Însă, spre deosebire de mine, care nu aveam la îndemână decât caracterul abstract al unei concepţii, Martin cunoscuse, în privinţa Americii, nedreptatea asprelor judecăţi ale lumii, după ce-şi croise un destin trăind acolo printre oameni în carne şi oase. Familiarizat cu realităţile vieţii americane, suferea profund atunci când trebuia să le compare cu nerozia simplificatoare a locurilor comune. «Oful lui cu America», aşa ajunsesem să-i botez suferinţa. Şi, într-o bună zi, i-am propus să scrie chiar el o carte reparatorie. Aşa s-au născut paginile care urmează.“ (Gabriel LIICEANU) „Intern la Fundeni în 1967, în preajma lui Dan Setlacec, Martin Constantinescu nu-şi dorea altceva decât ceea ce orice tânăr industrios şi lucid îşi poate dori, dacă a ales chirurgia: să vindece oameni şi să-i înveţe şi pe alţii s-o facă. Adică: o clinică bine dotată, o echipă solidară de profesionişti şi promisiunea unui parcurs universitar. În acest moment intră în scenă, ca să zicem aşa, ţărişoara: pentru meritele sale, doctorul Constantinescu e îndepărtat din învăţământ (unde nu depăşise, de altfel, treapta asistenţiei), iar logistica operatorie intră abrupt în derivă. Martin Constantinescu a părăsit România. Azi se numeşte Martin S. Martin şi a făcut cardiologie de vârf în Statele Unite.“ (Andrei PLEŞU) Martin S. Martin, celebru chirurg de la Spitalul Fundeni emigrat în SUA în 1985, încearcă în aceste pagini să risipească prejudecăţile şi clişeele care s-au adunat de-a lungul timpului în legătură cu America. În cele douăsprezece scrisori adresate unui prieten din ţară, se opreşte asupra câtorva teme fundamentale ale vieţii şi istoriei americane: Părinţii Fondatori şi simbolurile naţionale, sistemul electoral şi apropiatele alegeri, armata, antiamericanismul, asistenţa medicală, solidaritatea umană, originalitatea muzicii şi a poeziei, politeţea, mâncarea, cititul etc. Prieteni, vecini, simpli cunoscuţi contribuie şi ei – prin prezenţa şi opiniile lor împărtăşite deschis – la această descriere empatică a...

Antoaneta Ralian – Toamna decanei. Convorbiri cu Antoaneta Ralian

„Toamna decanei prezintă cititorilor spectacolul unei existenţe din care n-au lipsit cumpenele, dramele, dislocările. O viaţă compusă din renunţări, pasiuni, succese, deziluzii, spaime, intuiţii, angoase şi bucurii. O viaţă schimonosită de convulsii ideologice şi înnobilată de prietenii înalte. O viaţă-slalom, o viaţă-arsură, o viaţă-caleidoscop şi, de ce nu?, o viaţă-document. Antoaneta Ralian nu este – şi nu ştiu să fi fost vreodată – grefierul acru al propriului destin. Prezenţa ei destinde în loc să crispeze. Avem de-a face cu un om care vorbeşte şi scrie şampanizat, cu sinceritate, cu umor şi cu o vioiciune pe care nu i-a avariat-o nici una dintre încercările cărora a fost supusă. Acum, în popas pe acoperişul vârstei, Antoaneta Ralian acceptă să-şi aducă aminte cum a fost. Dacă nu pentru un volum de memorii, măcar pentru curiozitatea mereu trează care ne însoţeşte întrebările.“ (Radu PARASCHIVESCU) „Cred că motorul supravieţuirii e vitalitatea, dinamismul în limita puterilor, setea de nou, curiozitatea pentru tot ce se întâmplă în jur, senzaţia impusă că eşti încă în circuit. Nu recapitularea, cu inerentele-i regrete şi remuşcări pentru fapte ireversibile, nu fuga în trecut, ci ancorarea în prezent (oricât ar fi el de urât), adaptarea la acest prezent. În afară de vârstă, eu trebuie să lupt cu singurătatea totală, cu deteriorarea crescândă a sănătăţii, cu invaliditatea, cu diverse dureri fizice. Şi lupt, cât oi mai putea lupta. Probabil că e ceva care ţine de ingredientele din cocă, nu ştiu. Poate că sunt mai puternică decât cred. Mă înconjor de oameni tineri – e un soi de vampirism, mă înfrupt din tinereţea şi din energia lor. E-adevărat, uneori situaţia mă depăşeşte, dar nu-mi dau voie să obosesc. Nu-mi dau voie să mă plictisesc. Nici să sper, nici să fac proiecte. Ştiu că timpul mi se comprimă văzând cu ochii. Îl văd grafic cum se îngustează în faţa mea. Dar refuz să-mi plâng...