Marc Seifer – Tesla. Biografia unui geniu

Nikola Tesla era un vizionar. El a prevăzut în urmă cu aproape un secol că viitorul omenirii este al comunicării fără fir Atunci când„ pământul va fi transformat într-un creier uriaş, capabil să răspundă în oricare colţ al său.” Deoarece viaţa lui  este atât de complexă şi de controversată gândindu-ne la întrebări cum ar fi dacă Tesla a primit impulsuri din spaţiul extraterestru, de ce a eşuat în cele din urmă în parteneriatul său cu J. P. Morgan în construirea unui sistem global multifuncţional de distribuire fără fir a energiei electrice şi informaţiilor, care a fost relaţia sa precisă cu Robert şi Katharine Johnson şi ce anume s-a întâmplat cu sistemul de armament pe bază de fascicul de particule şi cu documentele secrete, atât în timpul vieţii sale, cât şi imediat după moartea sa. Vă recomand lectura cărţii TESLA. Biografia unui geniu, care prezintă viaţa unui om de geniu, considerat ca fiind unul dintre cei mai mari inventatori ai aceste planete şi pe care, totuşi, societatea a căutat să-l „ascundă” sau să-i minimalizeze...

Petre Sirin – Castele în Spania

File de jurnal, însemnări răzleţe, pagini de corespondenţă – secvenţe memorialistice legate, ca într-un film, prin comentariul naratorului. În centru, o figură bine cunoscută celor care au citit Jocul cu moartea (Humanitas, 1999): Mihai Rădulescu, promiţătorul muzicolog condamnat într-un proces de moravuri şi afiliat apoi procesului Noica-Pillat, care s-a sinucis în arest. Şi un laimotiv: iubirea lui Pierre pentru Mihai, mai profundă, mai durabilă decât aventura lor erotică. În jurul celor doi, „curtea Spaniei“: cercul de prieteni nevoiţi, într-o vreme în care relaţiile homosexuale erau pedepsite de lege, să-şi trăiască viaţa disimulaţi înapoia unei metafore. În aşteptarea jurnalului inedit al lui Ion Negoiţescu, Castele în Spania este prima evocare din interior a ceea ce presa a numit „elita gay din România” din anii postbelici. „Te iubesc şi este un lucru nou pentru mine, deoarece niciodată n-am mai iubit în felul acesta… Nu e o pasiune, nu este nici măcar tandreţe, aşa cum am simţit-o pentru unii: e o iubire inteligentă, o întrepătrundere sau, cum ţi-am mai spus-o, o permanentă prezenţă, un soi de har divin care coboară peste mine. Sunt oarecum descumpănit. Am avut îndoieli, mi-a fost chiar teamă: nu mă socoteam demn de o astfel de dragoste. Întotdeauna am resimţit iubirea ca pe ceva turbulent şi dinamic, tinzând fără încetare către o finalitate exterioară şi simplistă. Acum însă, dimpotrivă, e pacea, e abandonarea, deloc sterilă, ci evoluând pe nişte planuri interioare ascendente… S-ar zice că sunt trist… De fapt, sunt numai calm, calm şi fericit.“ (Pierre lui...

Norman Manea – Întoarcerea huliganului

Premiul Medicis Etranger 2006 Revenirea dupa mai bine de un deceniu de exil într-o Românie pe care o părăsise atunci când îi părea că situaţia nu mai poate fi îndurată nicicum, că aerul devenise de nerespirat, iar viaţa, un coşmar cotidian îi oferă autorului prilejul de a scrie un roman profund autobiografic, o mărturie cutremurătoare despre ororile istoriei, despre totalitarisme şi tragediile individuale sau colective cărora acestea le-au dat naştere. O carte gravă, tensionată, impresionantă şi complexă, rememorând destinul impovărat de suferinţe al Europei de Est din secolul trecut ţi care a fost intâmpinată cu aprecieri unanime încă de la apariţia sa în numeroasele ţări în care a fost tradusă. O carte considerată una dintre capodoperele importante ale literaturii contemporane române şi universale.     De acelaşi autor Fericire obligatorie Zile şi norocul Order Întoarcerea huliganului (Ed. 2011) Preţ @ RON39,50 Qty: Adauga in cosul de...

Norman Manea – Cartea fiului

Publicată iniţial în 1976, Cartea fiului face parte din ciclul „variantelor la un autoportret”, alături de Captivi. Într-un text dens, Norman Manea vorbeşte despre viaţa pictorului renascentist Piero di Cosimo şi despre viaţa Siei Strihan – încarnare a imaginii Simonettei Vespucci pictate de acesta, dar şi despre lupta ilegală, totul pe fundalul unei epoci reconstituite cu mare fidelitate. Order Cartea fiului Preţ @ RON34,95 Qty: Adauga in cosul de...

Film inspirat din cartea „Magazinul de sinucideri”

Fanii romanului Magazinul de sinucideri, de Jean Teule apărut în 2010 în colecţia Strada Ficţiunii a Editurii ALLFA, se pot bucura acum şi de film. Produs de Patrice Leconte, musicalul 3D a fost cotat cu nota 6 pe IMDB. Filmul “Magazinul de sinucideri” a fost prezentat şi la TIFF 2012: “Celor care au un simţ al umorului apropriat de macabru, musicalul animat 3D le va stârni cu siguranţă interesul: într-un oraş cu un pronunţat stil depresiv ce aminteşte de Tim Burton, familia Tuvache are un mic magazin unde vinde frânghii, otrăvuri, gaze, gloanțe şi greutăţi de...

Solomon Marcus – Răni deschise

Cuprinse într-un interval de aproape 40 de ani (1973-2011), scrierile de faţã exprimã reacţiile mele la evenimente cu care am fost contemporan sau la istorie şi la lecturi deosebite. (Solomon Marcus) O ŞANSĂ PE CARE N-AM VRUT S-O RATEZ – Prefaţa cărţii “Răni deschise” – O trăsătură comună a celor mai multe texte din această carte este faptul cã ele au fost scrise ca urmare a unor invitaţii primite de la diferite instituţii (luând astfel forma unor articole, reproduse în prima secţiune a cãrţii), sau constituie transcrierea unor expuneri orale invitate (acestea formeazã a doua secţiune a cãrţii); altele sunt interviuri care mi-au fost solicitate (a treia secţiune); o a patra categorie include transcrierea unor dezbateri cu oameni ai şcolii, de la învãţãtori şi copii (inclusiv pãrinţi) de şcoalã primarã, profesori şi elevi din învãţãmântul preuniversitar, pânã la universitate şi postuniversitate (ultima secţiune a cãrţii). A fost o vreme in care mergeam în şcoli ca inspector (pentru acordarea gradului I unor profesori). Impresiile de la acele vizite au fost consemnate într-un caiet, ele m-au ajutat în orientarea mea ulterioarã. Dar de la inspecţie ca sarcinã de serviciu la vizitã invitatã e o cale lungã, onoarea de care am beneficiat în acest al doilea caz m-a încãrcat de o rãspundere incomparabil mai mare decãt în primul caz. Mi-am dat seama cã mã aflu în faţa unor oportunitãţi extraordinare, pe care n-am voie sã le ratez. Dacã m-au invitat, înseamnã cã-mi acordã încredere, cã aşteaptã ceva de la mine. Dar de fapt, şi eu eram interesat sã aflu mai mult despre ei. M-am simţit de douã ori stimulat şi mãrturisesc aici bucuria cu care am participat la acţiunile evocate mai sus. Aceastã bucurie, aceastã plãcere de a simţi interesul comun pe care-l am cu mulţi interlocutori ai mei le-am injectat, sper, în textele propuse cititorilor, chiar dacã, în cele mai multe...