Gabriel Liiceanu – Jurnalul de la Păltiniş (broşată)

Împreună cu Epistolarul, Jurnalul de la Paltiniş reconstituie în beneficiul tinerei generaţii e astăzi premisele mitului de ordin cultural născut, în anii ’80, în jurul personalităţii lui Noica. „… O astfel de carte istoriseşte o fabulă care, cu sau fără noi, merită să fie inventată.” (Constantin Noica) „Un străin care ar citi Jurnalul ar putea crede că în anii aceia oamenii din România nu făceau altceva decât să se piardă în meditaţii atemporale sau să viseze la soarta civilizaţiei. Jurnalul trece dincolo de limitele inevitabil discrete ale unui text filozofic şi îi dezvăluie adevăratul său gând: căutarea de sine. Crima ce încununează cartea îl priveşte mai puţin pe Maestru cât pe Discipol…” (Emil Cioran)”… Această carte e în realitate un document de epocă, mărturia patetică a unor aspiraţii şi neputinţe care ar putea deveni sensul şi justificarea acestor ani de take-off, hărăziţi generaţiei noastre.” (Andrei Pleşu) „De fapt, ceea ce e în Jurnal de resortul filozofiei rămâne mai mult sau mai puţin enunţiativ, lucru normal, rostul cărţii nefiind de a expune o filozofie, ci de a înfăţişa o atitudine şi un program.” (Alexandru Paleologu) ” Filozofia e pentru ei toţi [maestru şi discipoli] singura preocupare vrednică a reţine cugetul şi veghea omului, iarăşi şi iarăşi: ea, delecta, suverana… Restul nu-i decât deşertăciune, băcanie, irosire a vremii, carenţă a spiritului. Şi se ajunge astfel la o nevoită, dar reală trufie…” (N. Steinhardt) Order Jurnalul de la Păltiniş Preţ @ RON39,90 Qty: Adauga in cosul de...

Grigore Leşe – Acum ştiu cine sunt. Însemnări şi aduceri aminte

„Vreau să urc pe muncei, să simt mirosul de fâneaţă coaptă. Să mă liniştesc şi să-mi adun gândurile. Mi-e dor să ascult vântul, să ascult cum freamătă pădurea. Să ascult liniştea nopţii. Aici oamenii nu umblă noaptea, ca huhurezii. Nu-s ceasurile bune. În oraşe oamenii umblă între ceasuri… Când sunt în Bucureşti, cânt în gând şi-mi imaginez lumea mea de-acasă, de demult. Adeseori, când traficul e bară la bară şi totul pare zadarnic, iau fluierul din geantă. Cunosc semafoarele din drumurile mele de zi cu zi, ştiu când am timp de o hore şi când de un joc, zic în fluier până când se amestecă verdele cu roşul, până când claxonul din spatele meu spintecă aerul, până când li se amestecă glasurile precum stările mele. Mă izolez în cântec şi aşa reuşesc să mă regăsesc. Funcţionează. E ca o călătorie în timp într-o lume mai bună, mai frumoasă, mai adevărată.“ (Grigore LEŞE) Order Acum ştiu cine sunt. Însemnări şi aduceri aminte Preţ @ RON27,00 Qty: Adauga in cosul de...

Sabina Cantacuzino – Din viaţa familiei Ion C. Brătianu

„Sabina [Cantacuzino], Tanti Bi (cum o chemam noi cu toţii – copiii), era un personaj extraordinar… Avea o prestanţă de regină. Deşi mică, părea şi devenea chiar, în chip misterios, mare. Era frumoasă ca doamnă bătrână, bătrână, o frumuseţe imperială şi doar aparent distantă, aristocratică… Se plimba repede şi energic, zilnic, la şosea, de la un capăt la celălalt şi înapoi, sau în pădurea, pe atunci pustie şi minunată, de la Băneasa… Povestea minunat episoade din copilăria lor [a fraţilor Brătianu]… Era foarte cultă. Iubea şi cunoştea muzica în profunzime. În casa ei se dădeau concerte de cameră şi cânta sonate George Enescu… Mai ales avea un mare simţ al dreptăţii şi egalităţii. Ea a organizat şi întreţinut căminul de copii cu primul sistem Montessori aplicat în ţară. La fel, tot ea a înfiinţat şi şi-a dat timpul şi energia ei totală pentru un cămin de bătrâni, model… Trăia singură de tot în casa ei atât de frumoasă, înconjurată de mobilă, tablouri şi bibelouri minunate… Avea o vitalitate şi o agilitate absolut extraordinare până s-a îmbolnăvit… Nimeni din familie nu a ştiut că e bolnavă, nimeni… Tanti Bi detesta slăbiciunea, lăcrămarea, văicăreala, mila. Era o stoică.” (Pia Pillat, în Sufletul nu cunoaşte distanţele) Sabina Cantacuzino, fiica lui Ion C. Brătianu şi sora lui Ionel, Dinu şi Vintilă Brătianu, a început să-şi scrie memoriile, folosind însemnări proprii şi corespondenţa familiei, în 1921, când se împlineau o sută de ani de la naşterea celebrului ei tată. Dar nu atât înfăptuirile politice ale acestuia, cât viaţa privată a numeroasei sale familii constituie subiectul acestui prim volum care acoperă perioada 1821 –, adică cei 70 de ani cât a trăit Ion C. Brătianu. Întâmplările vieţii obişnuite de la moşia Florica şi mai târziu din casa de la Bucureşti, naşteri, căsătorii şi morţi, sărbători de familie şi baluri, studii în străinătate şi vacanţe, atentate...

Silvia Colfescu – Mătuşi fabuloase şi alte istorioare bucureştene

Silvia Colfescu aduce în atenţia publicului un lung şir de mătuşi bucureştence, deosebite unele de altele, dar care se asemănau într-o anume privinţă: erau cu toatele nişte supravieţuitoare, femei cu suflete de oţel – e drept, cele mai multe ascunse în învelişuri moi de catifea. Scriitoarea şi-a aşternut pe hârtie amintirile pentru că a simţit nevoia să împărtăşească fabuloasele poveşti ale distinselor doamne.   Order Mătuşi fabuloase şi alte istorioare bucureştene Preţ @ RON18,00 Qty: Adauga in cosul de...

Radu Mihai Dimăncescu – Amintirile mele între Bonaparte şi Domeniilor

La fel ca toate oraşele mari ale lumii, Bucureşti îşi are tezaurul de poveşti ale vieţilor locuitorilor săi.

Victoria Dragu Dimitriu – Trei doamne cu poveşti din Bucureşti

Din ce în ce mai mult, din ce în ce mai mulţi, noi, românii, înţelegem că avem o Capitală frumoasă. Un oraş cu istorie, un oraş cu personalitate, un oraş cu o frumuseţe aparte, care dăinuieşte în ciuda avatarurilor, în ciuda nesocotintei cu care o risipim, în ciuda nepăsării cu care o neglijăm. Order Trei doamne cu poveşti din Bucureşti Preţ @ RON38,00 Qty: Adauga in cosul de...