Folosim ades termenul de „maniheism”, dar oare cât ştim despre acela de la care el provine? Închinat istoriei lui Mani, romanul Grădinile luminii evocă traseul unui personaj uitat, care a fost pictor, medic şi filosof în Mesopotamia Sasanizilor şi care a oferit în veacul al III-lea d. Hr. o viziune asupra lumii profund umanistă şi îndrăzneaţă. Credinţa propovăduită de Mani încearcă să le înglobeze pe toate celelalte, proclamând existenţa unui Dumnezeu unic, în numele căruia Mani pledează pentru justiţia universală, abolirea castelor şi, mai presus de orice, toleranţă. Numit de chinezi „Buddha de lumina”, iar de egipteni „Apostolul lui Hristos”, Mani s-a bucurat de sprijinul unui uriaş număr de adepţi, dar a avut parte şi de o prigoană pe măsură şi de un sfârşit de martir. Sâă nu uităm că de la maniheisti se reclamă, o mie de ani mai târziu, catârii, albigenzii, bogomilii, văzuţi ca sectari şi prigoniţi cu înverşunare ţi mai ales cu ură, o ură religioasă care şi astăzi, sub alte întruchipări, face atâtea victime… De acelaşi autor Leon africanul Scările levantului...