Stelian Tănase – Anatomia mistificării 1944-1989

Arhivele privind acest proces au fost deschise abia după 1990. Numai că, luate ca atare, arhivele dezvăluie înţelesuri parţiale, de multe ori contradictorii. Pentru a găsi sensul evenimentelor de atunci este nevoie de coroborarea şi interpretarea documentelor, ca şi de lărgirea perspectivei prin cuprinderea tuturor mărturiilor revelatoare. Este ceea ce şi-a propus Stelian Tănase în această carte–document Anatomia mistificării: o investigaţie febrilă concretizată în decupaje din dosarele procesului şi din jurnale intime (multe nepublicate), intretăiate de alte documente autentice şi de interviuri percutante. Iar rezultatul este pe măsură: nu doar un sens obţine până la urmă autorul, ci o adevarată frescă a societăţii româneşti postbelice. de acelaşi autor: Elite şi societate. Guvernarea Gheorghiu Dej...

Stelian Tănase – Anatomia mistificării

Arhivele privind acest proces au fost deschise abia dupa 1990. Numai că, luate ca atare, arhivele dezvăluie înţelesuri parţiale, de multe ori contradictorii. Pentru a găsi sensul evenimentelor de atunci este nevoie de coroborarea şi interpretarea documentelor, ca şi de lărgirea perspectivei prin cuprinderea tuturor mărturiilor revelatoare. Este ceea ce şi-a propus Stelian Tanase în această carte–document: o investigaţie febrilă concretizată în decupaje din dosarele procesului şi din jurnale intime (multe nepublicate), intretăiate de alte documente autentice şi de interviuri percutante. Iar rezultatul este pe măsură: nu doar un sens obţine până la urmă autorul, ci o adevarată frescă a societăţii româneşti...

Francois Bluche – Vorbe memorabile. De la Cezar la Churchill

Structurată pe mari perioade istorice, cartea Vorbe memorabile – de la Cezar la Churchill e un tezaur de rostiri ale unor personaje reale, din care multe sunt notorii, precum Alexandru cel Mare, Cezar, Ludovic al XIV-lea, Robespierre, Napoleon, Churchill, de Gaulle sau Boris Eltin. Iată, aşadar, sute de glasuri înălţându-se din freamătul istoriei, glasuri de cârmuitori de oşti, de regi şi împăraţi, de papi, de politicieni clarvazători sau nu, de curteni leali ori trădatori, de revoluţionari înflăcăraţi şi cruzi, de tâlhari la drumul mare sau cavaleri fără...

Constanţa Buzea – Creştetul gheţarului

„Amintirile nu au de-a face cu trecutul nostru, cu timpul, cu locul. Amintirile suntem noi. N-am să mă decid uşor şi nici definitiv ce sunt amintirile, acte de avariţie sau acte de generozitate. Sunt chinul şi binecuvântarea, memorie palidă şi memorie în flăcări, film contradictoriu, mereu rulat, reluat, refăcut, bucuria şi groaza de a înmărmuri şi de a te topi în trecut…“ Constanţa Buzea, socotită de istoricii literari unul dintre cei mai mari poeţi români contemporani, s-a hotărât să-şi publice un prim volum de amintiri, jurnalul ţinut între 1969 şi 1971. Sunt anii în care, căsătorită cu poetul Adrian Păunescu, autoarea era studentă la filologie, năştea al doilea copil, pleca împreună cu soţul ei, cu o bursă, în Statele Unite, unde îl cunoştea pe Mircea Eliade. Ani dedicaţi în primul rând casei şi copiilor, şi ani de suferinţă conjugală. Totul pe fundalul frământatei vieţi literare bucureştene şi, desigur, în atmosfera României de atunci. Aceste repere în timp şi spaţiu, fatalmente exterioare, nu pot defini însă jurnalul Constanţei Buzea, capodoperă de scriere intimistă, disperată încercare de catharsis a unei fiinţe de infinită sensibilitate şi discreţie. Cu pagini despre maternitate şi copii cum rareori s-au scris în literatura română; şi cu splendide inserturi lirice acolo unde notaţia obişnuită pare să nu mai poată exprima abisul afectiv. Dar este privilegiul criticilor să evalueze cândva această piesă în proză a poetei. Order Creştetul gheţarului Preţ @ RON27,00 Qty: Adauga in cosul de...

Martin Heidegger – Scrisori 1925-1975

În filozofia sa, care s-a impus printr-o terminologie cu totul originală şi prin crearea unor concepte mereu inedite, Martin Heidegger a omis constant şi în mod intenţionat cuvântul „iubire” — deşi discursul său filozofic avea ca principal obiect, mai cu seamă în perioada de tinereţe, „Dasein-ul uman” şi tot ce ţine de el. În scrisorile către Hannah Arendt, publicate în volumul de faţă, acest cuvânt intră în prim-plan şi este rostit cu toată tăria, cu toata pasiunea, dezvăluind „prea-omenescul” impetuos al filozofului. Iubirea devine dintr-odată mai mult decât un simplu cuvânt, devine o forţa „daimonică”, devine incontrolabilul însuşi. „Daimonicul m-a izbit din plin”, spune Heidegger într-una dintre primele sale scrisori, la câteva zile după ce are loc prima întâlnire cu Hannah. Şi totuşi, chiar aici, în aceste epistole înflăcărate de iubire, sunt reluate şi puse tot mai direct marile întrebări filozofice despre om şi despre jocul periculos pe care acesta încearcă, de fiecare dată, să-l joace cu istoria. Textele de faţă dau mărturie despre istoria unei iubiri strâns legate de istoria secolului XX, din inima căruia, cu tot patosul său interogativ — şi lăsând deoparte orice terminologie –, Martin Heidegger se întreabă: „Oare prin ce iaduri trebuie să mai treacă omul până să înţeleagă că nu el se face pe...

Paul Lăzărescu: „Cu Adrian Marino am fost prieten mai bine de 60 de ani”

Interviu cu Paul Lăzărescu, fost director al cotidianului “Dreptatea” şi “Cotidianul”, prieten din copilărie cu Adrian Marino L-aţi cunoscut pe Adrian Marino în urmă cu vreo şase decenii. De ce credeţi că astăzi a ajuns atât de interesant? „Trăim într-o Românie care categoric nu este a  noastră”, Adrian Marino Mă bucur că şi după plecarea lui la cele veşnice provoacă dezbateri. Prin structura sa sufletească, prin educaţia şi formaţia sa ulterioară a fost un adevărat savant. A muncit enorm. Tot timpul era ocupat doar de munca lui. Dar şi interesat de viaţa socială. Poţi comanda „Viaţa unui om singur” aici. Cum l-aţi defini? A fost un ideolog proeuropean. A luptat întotdeauna, indiferent de vremuri politice, pentru libertate şi dreptate socială. Era un iluminist întârziat. Toată doctrina lui pleacă de la neopaşoptism. Era un liberal pur-sânge. În sensul ideilor. Dar în 1945 era membru al TUNŢCD. Pentru opiniile sale a şi fost arestat. Ce a făcut? A încercat, împreună cu noi, după iulie 1947, să formeze o şcoală de cadre a PNŢ în care să se discute principiile de bază ale doctrinei noastre: democraţie desăvârşită, morală creştină, justiţie socială, patriotism luminat. Nici până astăzi nu s-au găsit documentele ideologice pentru care a fost şi el, alături de alţii, arestat. Cum l-aţi cunoscut? În anii de liceu, la Iaşi. Marino scria înainte de 1944 la Jurnalul  literar al lui George Călinescu.  Şi mergeam împreună cu el la cursurile de la Universitate ale acestuia. A ajuns asistentul profesorului. Da. În compendiul de istorie al literaturii, Călinescu scria atunci despre Marino: “ E mai ales un eseist, curios, mare scotocitor de cărţi, cu un stil intelectual de expresie livrească .”  Nu a stat mult la catedră. Când s-a despărţit de Călinescu? În Tribuna poporului, George Călinescu i-a făcut un portret  negativ, foarte negativ lui Iuliu Maniu. S-au despărţit rapid din incompatibilităţi ideologice. Lui...